Meniu Închide

Gheorghe Zapan

Gheorghe Zapan (n. 1897 – d. 1976) a fost un psiholog, matematician, cibernetician, pedagog, filozof și jurist român. A terminat liceul militar de la Mânăstirea Dealu, unde a avut profesor pe renumitul matematician român Octav Onicescu. Audiază cursuri de drept, matematică și filosofie, iar în 1923 devine absolvent al Universității din Iași.

Între anii 1928 – 1934 studiază în Germania, fiind elev al lui Wolfgang Köhler (psihologia experimentală), H. Rupp ( psihologia muncii), R. von Wrises (statistica și calculul probabilităților), Albert Einstein (fizică), Erwin Schrödinger (psihofizică), Bernhard ( economia politică, fizica experimentală și chimie fizică). Devine doctor în științe și filosofie la Universitatea din Berlin cu teza de doctorat: „Exercitabilirea unor teme. Contribuții la psihologia proceselor de învățare și exercițiu”.

În 1934, este numit, prin concurs, conferențiar la Catedra de psihologie a Universității din București. În anul 1968 devine membru al Academiei de Științe din New York. Între anii 1940- 1948, Gheorghe Zapan a fost director al Institutului Psihotehnic din București, în cadrul Ministerului Muncii și profesor suplinitor la catedra de psihologie a Facultății de Filosofie și Litere din București (1940 – 1947). În anul 1952 a fost retrogradat din funcția de conferențiar în cea de laborant. După câțiva ani, în urma concursului din 30 noiembrie 1955 este confirmat în postul de conferențiar la Facultatea de Filosofie – catedra de Psihologie experimentală a Universității din București. Între anii 1956 – 1959 este șef al secției de psihologie a muncii din cadrul Institutului de Psihologie al Academiei.

Primește în anul 1964, din partea Academiei R.S.România, Premiul Vasile Conta pentru lucrarea „Bazele biofizice ale legii intensității și generalizarea legii Weber – Fechner ” (1960). În 1967 este numit șef al catedrei de psihologie a universității București și i se conferă titlul de profesor emerit. Se pensionează la 1 octombrie 1967, rămânând profesor consultant și conducător de doctorat în specialitatea psihologie generală.

Selecție din opere:

  • Teoria orientării și selecției profesionale, 1930;
  • Tratat de psihologie experimentală, Ed. Academiei, București, 1963;
  • Sistemul temperamental și diagnosticarea lui, 1974;
  • Cunoașterea și aprecierea obiectivă a personalității, Editura Științifică și Enciclopedică, 1984;
  • Configurația numerelor prime și consecințele ei filosofice, Revista de filosofie, 4/1938;
  • Aspecte teoretice și practice ale procesului de rezolvare a problemelor de matematici, Revista de pedagogie, 3/1964.

Accesați: Articole de studiu – personalități în psihologie