Gaslighting – manipularea psihologică: semnale de alarmă și metode de prevenție

Gaslighting – manipularea psihologică: semnale de alarmă și metode de prevenție

Ana-Maria Vioreanu

1. Introducere

De cele mai multe ori, atunci când o informație ne este prezentată în mod repetat, tindem să o catalogăm direct ca fiind validă, fără a mai pune la îndoială corectitudinea acesteia. Cunoscut sub numele de „efectul iluzoriu al adevărului”, acest fenomen este caracterizat de faptul că o informație este crezută ca fiind adevărată, în principal pentru că a fost repetată atât de des. Acest lucru se întâmplă deoarece, atunci când ne aflăm în situația de a analiza o informație, ne bazăm pe două lucruri: credibilitatea sursei sau familiaritatea cu informația respectivă (Hasher, Goldstein & Toppino, 1977).

Cu toate acestea, forme mult mai complexe de manipulare a realității pot deriva din această tendință, cum ar fi fenomenul de gaslighting. Termenul provine din opera lui Patrick Hamilton, intitulată „Gas Light”, din anul 1938, în care un soț face tot posibilul să-și convingă soția că aceasta își pierde mințile. Mânat de interese financiare, el pune la cale un plan diabolic de manipulare psihologică, slăbind lumina de la toate lămpile din casă. Când soția observă și îl întreabă de ce a făcut asta, el îi spune că ea își imaginează lucruri, că a început să-și închipuie povești și că lămpile sunt la fel de strălucitoare ca înainte. Deși poate părea incredibil cum cineva își pune singur la îndoială propria realitate, lucrurile se întâmplă la un nivel mult mai profund de atât.

Gaslighting este o tactică care funcționează, în primul rând, datorită naturii relației dintre abuzator și victimă. În timp ce abuzatorul se folosește de tehnici precum proiecția și externalizarea propriilor gânduri, fapte sau percepții asupra victimei, aceasta din urmă asimilează noua realitate care este creată pentru ea (Knapp, 2019). Motivele pentru care acest lucru se întâmplă sunt vaste, urmând să ofer câteva exemple pe parcursul acestui articol.

2. Definiția și caracteristicile conceptului de gaslighting

Gaslighting-ul este definit ca fiind o formă de manipulare psihologică și emoțională în care persecutorul încearcă (în mod conștient sau nu) să inducă cuiva un sentiment de nesiguranță față de propriile percepții, reacții, amintiri sau credințe astfel încât „victima să creadă nu doar că se înșală, ci că este complet desprinsă de realitate – paradigmatic, atât de nefondat încât să se califice ca nebun” (Abramson, 2014, p. 2).

Această tactică mizează pe convingerea victimei că propria ei judecată și competență nu pot fi luate în considerare, slăbindu-i încrederea în sine și făcând-o să-și pună la îndoială punctele de vedere și chiar experiențele de viață. Fenomenul se produce în timp, în mod recurent și poate fi întreținut de către una sau mai multe persoane (Riggs & Bartholomaeus, 2018).

Principala caracteristică a gaslighting-ului este aceea că poate lua forma unui abuz. Motivația abuzatorului este direct legată de dorința de putere și control, alegându-și victimele dintre cele care prezintă un simț scăzut al valorii de sine, care sunt vulnerabile și au dificultăți în a identifica, manageria și exprima emoții. Alte semnale caracteristice acestui tip de abuz sunt faptul că abuzatorul își neagă în mod constant acțiunile și promisiunile, nu face niciodată ceea ce spune că va face, își izolează victima și, poate cel mai grav, întoarce alți oameni împotriva victimei portretizând-o ca având probleme sau ca fiind nebună (Spear, 2018).

Există diverse tehnici prin care persecutorul poate alege să acționeze asupra victimei. Una dintre acestea se numește „dubla lovitură” și reprezintă un atac verbal în două faze, unde, după ce victima a protestat față de primul atac, agresorul atacă din nou prin discreditarea argumentelor făcute de victimă în apărarea sa. Această tehnică poate fi folosită în principal doar în gaslighting, dar, poate să apară concomitent cu alte forme de abuz emoțional, mascând și alte agresiuni (Rietdijk, 2018).

Întrucât cel mai ușor de identificat este atunci când apare în dinamica unei relații de cuplu, gaslighting-ul este un proces care se întinde pe mai multe stadii. Cel care manipulează se poate folosi de orice tactică care îi poate asigura slăbirea barierelor emoționale ale victimei cum ar fi să-și acopere intrigile cu gesturi romantice, să ofere semnale mixte de respingere urmate de idealizare a relației, cu scopul de a-și confuza partenerul. Cele trei stadii progresive ale gaslighing-ului sunt:

1. Stadiul 1 caracterizat de neîncredere – victimele vor simți confuzie la adresa comportamentului contradictoriu al agresorului, ajungând să creadă că poate ele sunt cele care au înțeles greșit. Exemple de acest fel pot include afirmații „nu am făcut așa ceva, îți imaginezi tu lucruri”;
2. Stadiul 2 caracterizat de apărare  – victima se angajează în conflict, încercând să-și apere punctul de vedere;
3. Stadiul 3 caracterizat de depresie – victima acceptă acuzațiile agresorului și poate încerca chiar să-și revizuiască comportamentul pentru a restabili armonia în relație.

În funcție de stadiul în care se află, victimele pot resimți emoții negative puternice precum frustrare, anxietate, dezorientare, disperare, extenuare și, în final, învingere. Ultimul stadiu poate corespunde cu simțul dezintegrării Sinelui (Stern, 2007).

Toate acestea se întâmplă pentru că, efectuat în mod repetat și cronic, gaslighting-ul produce disonanță cognitivă și îndoială de sine, care produc, la rândul lor, o stare alterată de tumult interior din cauza atitudinilor și credințelor inconsistente. Caracterul cronic are ca scop obosirea victimei prin alimentarea constantă cu informații false, întrucât, așa cum susțin unii cercetători: „repetiția face ca lucrurile să pară mult mai plauzibile […] iar efectul este mult mai puternic atunci când oamenii sunt obosiți sau distrași de alte informații” (Hasher, Goldstein & Toppino, 1977, p. 109). Atunci când se ajunge la extenuare, victima poate dezvolta un sentiment de neputință învățată, cauzată de persistența negării, furiei, proiecției și acuzațiilor venite din partea agresorului.

3. Efectele gaslighting-ului asupra victimelor

Luând în considerare faptul că acest fenomen este unul care se derulează în timp și, mai ales, care poate veni din partea unei persoane semnificative (partenerul de cuplu), consecințele asupra sănătății mintale ale victimelor pot fi extrem de puternice.

Pe de-o parte, sentimentele de insecuritate și îndoială de sine pot apărea ca rezultat al gaslighting-ului, dar pot, de asemenea, să fie și prerechizite ale victimei care să favorizeze procesul. Diferențele individuale sunt cele care își spun cuvântul în gradul de succes al tentativei de manipulare. Mai precis, dacă persoana reușește să atace părți importante din viața celuilalt, cum ar fi conflicte interioare, traume mai vechi, slăbiciuni care au de a face mai ales cu sentimente de vinovăție sau rușine, atunci tentativa va avea mai mult succes. O persoană deja vulnerabilă prin prisma experiențelor de viață anterioare, poate simți nevoia accentuată de acceptare și aprobare din partea celorlalți, contribuind la o mai mare dependență față de manipulator (Rietdijk, 2018).

Pe de altă parte, ca tentativa de manipulare să aibă succes, este nevoie ca victima să participe activ în acest proces. Cea mai bună modalitate este aceea favorizată de lipsa resurselor interioare ale victimei – aceasta nu poate fi și conștientă de abuz și să-i reziste în același timp.

Unul dintre motivele cele mai puternice pentru care victimele cad pradă și se lasă purtate în acest joc psihologic este acela că sunt atașate emoțional de abuzator. Alte motive pot include teama fața de agresor sau dorința de a păstra o relație bună cu acesta. Cel care manipulează se folosește la maxim de vulnerabilitățile și dependența celeilalte persoane și se poate extinde atât de mult încât să izoleze victima de prieteni sau alți membrii ai familiei și să atragă terțe părți în acest proces al înșelăciunii. Atributul principal în acest fenomen este că situația victimei crește de la rău la mai rău în timp, afectând sănătatea mentală (Zagzebski, 2012).

Persecutorii pot fi motivați de mai multe interese atunci când se angajează în mod conștient în gaslighting: pot masca alte abuzuri, vor să se apere dând vina pe celălalt și reducându-l la tăcere sau nu pot face față opoziției, nu suportă ca celălalt să-l contrazică cu ceva, așa că face tot posibilul să-l aducă la aceeași părere cu el. Un persecutor nu este neapărat partenerul de cuplu, poate fi un părinte, un prieten, un profesor, șef, coleg de muncă sau o autoritate din spațiul public. Există numeroase exemple de gaslighting la nivelul societății.

Există totuși și situații în care agresorul nu se angajează deliberat în gaslighting. Astfel de persoane pot avea diverse tendințe accentuate de personalitate sau chiar tulburări. De exemplu, cei cu tulburare de personalitate antisocială au o nevoie înnăscută de control și deținere a puterii asupra celuilalt. Cei care fac parte din spectrul tulburării narcisiste pot fi foarte „organizați” în planul lor de a manipula și de a scăpa de asumarea responsabilității atribuind-o altora. Unii persecutori au capacitatea de a fabrica temeri și insecurități care nu existau în rândul victimelor, tocmai pentru a le face să se concentreze pe „defectele lor”, mai degrabă decât pe agresiunile abuzatorului (Arabi, 2019).

4. Concluzii

Deși fenomenul de gaslighting poate părea clar descris în teorie, aplicarea lui în viața de zi cu zi poate lua forme foarte subtile și greu de recunoscut. Recapitulăm principalele semnale de alarmă care pot fi detectate dacă suntem conștienți de ele:

1. Negarea și demiterea – cea mai comună tactică de manipulare psihologică este minciuna flagrantă: agresorul neagă orice faptă chiar și în prezența dovezilor clare;
2. b)     Rușinea și invalidarea emoțională – atunci când agresorul nu doar că îți neagă orice fel de argument, dar se folosește de faptul că l-ai adus în discuție ca să te facă să te simți inconfortabil, ca și cum ai avea o problemă (ex. ești paranoic);
3. Patologizarea victimei – atunci când agresorul exploatează orice slăbiciune/vulnerabilitate a victimei cum ar fi traume din trecut, probleme de sănătate mintală sau dependențe, astfel încât să creeze haos la care victima să reacționeze, iar ei să folosească comportamentul reactiv al victimei împotriva ei (Carnes, 2015).

Este important ca orice persoană care realizează că este victima unui gaslighter, să ia atitudine și să nu cadă în capcana acestuia. Câteva metode de asigurare împotriva unui manipulator sunt:

• Menținerea contactului cu membrii ai familiei, prieteni de încredere la care poți apela în caz de nevoie și cărora să le poți expune situația pentru a vedea un punct de vedere din exterior;
• Păstrarea unui jurnal în care să notezi toate evenimentele importante care au avut loc sau alte acțiuni pe care manipulatorul le poate nega/folosi împotriva ta;
• Rezolvarea conflictelor personale/interioare, apelarea la ajutor de specialitate în caz de nevoie pentru a minimaliza vulnerabilitățile sau orice alt aspect de care un gaslighter se poate folosi ca să te slăbească și mai tare;
• Nu în ultimul rând, psiho-educația cu privire la aspecte ce țin de sănătatea mintală și relațiile interpersonale.

Abramson, K. (2014). Turning up the lights on gaslighting. Philosophical Perspectives, 28(1), 1-30.

5. Referințe

Arabi, S. (2019). 50 Shades Of Gaslighting: Disturbing Signs An Abuser Is Twisting Your Reality. Thought Catalog, 1-10.

Carnes, P. (2015). Betrayal Bond: Breaking Free of Exploitive Relationships. Health Communications, 20-37.

Hasher, L., Goldstein, D. & Toppino, T. (1977). Frequency and the Conference of Referential Validity. Journal of Verbal Learning and Verbal Behavior, 107-112.

Knapp, R. (2019). Fanning the Flames: Gaslighting as a Tactic of Psychological Abuse and Criminal Prosecution . Albany Law Review, 313-337.

Rietdijk, N. (2018). (You drive me) Crazy: How Gaslighting Undermines Autonomy. Research Master’s Philosophy, 1-64.

Riggs, D. & Bartholomaeus, C. (2018). Gaslighting in the context of clinical interactions with parents of transgender children. Sexual and Relationship Therapy, 1-25.

Spear, A. (2018). Gaslighting, Confabulation, and Epistemic Innocence. Topoi, 39, 229-241.

Stern, R. (2007). The Gaslight Effect: How to Spot and Survive the Hidden Manipulations Other People Use to Control Your Life. New York: Morgan Road Books.

Zagzebski, L. (2012). Epistemic Authority: A Theory of Trust, Authority and Autonomy in Belief. New York: Oxford University Press.

Despre autor:

• Ana-Maria Vioreanu, licențiată în psihologie și masterandă în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, specializarea Psihologia Sănătății – Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală.
• Arii de interes: psihologie clinică, psihologie organizațională, educațională și evoluționistă.
• Experiență în lucrul cu copiii, în special în ceea ce privește dezvoltarea integrativă și atingerea performanțelor academice.
• Pentru orice informație mă puteți contacta la adresa de email: ana.vioreanu8@gmail.com