Meniu Închide

Gândire

Gândire – ansamblu de fenomene psihice. Se distinge o gândire vigilă, realistă, orientată spre adaptarea la lumea exterioară şi o gândire autistică sau onirică, guvernată de trebuinţele afective. Cea dintâi, care ascultă de principii raţionale formate în cursul dezvoltării şi în contact cu realitatea, este socializată; ea se exprimă prin cuvânt (idee, concept) şi propoziţie (judecată). A doua, care scapă legilor logicii, desocializată, foloseşte mai ales reprezentări simbolice,încărcate de valoare afectivă; o găsim la schizofrenici, dar apare şi la omul normal, în vise. În general, se poate spune că gândirea onirică (sau autistică) conţine fenomenele refulate de conştiinţa vigilă. Este o gândire privată, care se exprimă în simbol şi nu reclamă utilizarea limbajului, întrucât nu este destinată comunicării. Gândirea vigilă, dimpotrivă, este intim legată de limbajul vorbit; behavioriştii (B.Watson) consideră chiar că ea nu este altceva decât vorbirea rămasă subvocală ca urmare a insuficienţei incitaţiilor motorii ajunse la organele fonatoare. Dacă această explicaţie pare abuzivă, nu este mai puţin adevărat că gândirea vigilă este un act care orientează întregul organism spre comunicare.

Accesați: Dicționar de psihologie