Furie – emoţie subită, cu tendinţă agresivă, care se manifestă printr-o vie animaţie expresivă, gestuală şi verbală, uneori incontrolabilă. Clasic se disting furia palidă sau lividă şi furia roşie, definite astfel după coloraţia feţei. La copii se observă „furiile albe”, care tind la sincopă. Furia survine în situaţii de frustrare, când individul se arată incapabil de a le domina. Unor persoane nevolnice sau nevrozate furia le oferă ocazia să-şi afirme personalitatea neliniştită. Când nu se îndrăzneşte înfruntarea subiectului furiei, are loc o deplasare asupra lucrurilor neanimate sau asupra fiinţelor lipsite de apărare, copii sau animale. Psihanaliza descoperă aici o regresare la stadiul sadico-anal. Sub influenţa educaţiei, fiinţa umană învaţă să-şi controleze expresiile motorii şi verbale ale furiei. Cu toate acestea, unele furii explodează la cel mai mărunt pretext. Ele denotă indivizi predispuşi, ca urmare a unei dereglări endocrine (când tiroida sau suprarenalele sunt prea active), sau o deficienţă a sistemului nervos central, ca în epilepsie sau alcoolismul cronic. Stările de furie se asociază uneori cu obscurizarea conştiinţei, care poate să nu păstreze nici o amintire privind asemenea stări.

Accesați: Dicționar de psihologie