Fragment – Psihologia vieţii de zi cu zi: ghidul începătorului/Strongman Kenneth T.

Strongman Kenneth T. , Psihologia vieţii de zi cu zi: ghidul începătorului

Este o diferență între stresul acut și stresul cronic. De exemplu, să muncești ore suplimentare pentru ca un anumit proiect să se realizeze, o săptămână întreagă, este foarte diferit de necesitatea de a face ore suplimentare de-a lungul unei perioade de luni sau ani de zile. Dar, chiar și în cazul stresorilor cronici, există mari diferențe în reacțiile individuale. Unele persoane se obișnuiesc destul de bine să trăiască cu stresori cronici precum sărăcia, supraaglomerația, zgomotul și chiar cu suprasolicitarea pe care o presupun orele de muncă suplimentară. În acest context, trebuie să înțelegem că stresul nu este întotdeauna negativ. Pentru mulți oameni, prezența stresului în viața lor este o motivație pozitivă.

Un tip particular de stres cronic, menționat mai sus, și care derivă din munca suplimentară pe perioade îndelungate poate duce la epuizare. Aceasta este similară depresiei. Individul se simte epuizat emoțional și, drept urmare, distant emoțional față de ceilalți, în special la serviciu. Apar dificultăți ale somnului împreună cu posibile tulburări de apetit. Individul trăiește o senzație clară că la serviciu nu poate face nimic din ceea ce ar trebui sau din ceea ce obișnuia să facă.

Astfel, stresul, chiar dacă este dificil de definit, implică atât aspecte corporale, cât și psihologice. Reacțiile psihologice la stres au fost demonstrate pe larg de către Hans Selye (1956) prin ceea ce el denumea sindromul general de adaptare. El descrie acest lucru ca fiind reacția tipică la circumstanțe stresante. Are trei faze:

  1. Alarma. Este faza de urgență în care intră în joc sistemul ”luptă sau fugi”. Corpul reacționează pentru a face față amenințării.
  2. Rezistența. Au avut loc schimbări chimice la nivelul organismului, iar acesta se adaptează, deși în acest punct vulnerabilitatea față de alți stresori este crescută.
  3. Epuizarea. Resursele organismului sunt acum epuizate și există o predispoziție crescută spre boală sau chiar moarte, în funcție de severitatea circumstanțelor.

În timp ce la nivelul corpului se întâmplă toate aceste lucruri, din punct de vedere psihologic individul caută metode de a se adapta stresului. Aceste metode se bazează pe aprecieri inițiale referitoare la: ce înseamnă acest eveniment pentru mine, mă va răni? Voi fi în stare să-i fac față? A se adapta înseamnă (în mod normal înseamnă ambele) fie adaptarea focalizată pe emoții, fie adaptarea centrată pe rezolvarea problemelor. Să zicem că persoana se confruntă cu o anumită problemă stresantă la serviciu, atunci ar putea s-o evalueze și să decidă dacă reușește sau nu să o rezolve ca pe o problemă.

Strongman Kenneth T. , Psihologia vieţii de zi cu zi: ghidul începătorului / ; Kenneth Strongman. – Bucureşti, Editura Trei, 2012