Meniu Închide

Florian Ștefănescu-Goangă

Florian Ștefănescu-Goangă (n. 5 aprilie 1881, Curtea de Argeș – d. 26 martie 1958, București) a fost un psiholog român, membru corespondent (1937) al Academiei Române și un ilustru reprezentant al învățământului românesc.

A urmat școala primară în orașul său natal, apoi a urmat cursurile liceului „Matei Basarab” din București pe care l-a absolvit în 1899. S-a înscris în paralel la Facultatea de Drept și la Facultatea de Filosofie și Litere. În drept își ia licența în 1904, devenind pe urmă profesor suplinitor la Liceul „Institutele Unite”, urmând în continuare cursurile Facultății de Filosofie și Litere (își ia licența în 1905), unde i-a avut ca profesori printre alții pe Titu Maiorescu și Constantin Rădulescu Motru.

A studiat cu Wilhelm Wundt la Leipzig, între anii 1908-1911. Teza de doctorat a lui Florian Ștefănescu-Goangă, cu titlul „Experimentelle Untersuchungen zur Gefühlsbetonung der Farben”s-a bucurat de un succes deosebit, fiind publicată nu numai în Germania (1911 și 1964), ci și în Franța (1932), fosta U.R.S.S. (1940) și S.U.A. (1972. În lucrare a cercetat tonalitatea afectivă a culorilor (împărțite de el în excitatoare și calmante). Teza de doctorat intitulată: „Cercetări experimentale cu privire la tonalitatea afectivă a culorilor” a fost publicată în celebra revistă „Psychologische Studien” și reprezintă o lucrare de referință în domeniul senzației și al afectivității. Îl interesa dacă culorile desprinse de configurațiile perceptive obișnuite (obiecte, forme, imagini) sunt în măsură să provoace modificări afective.

Întors în țară a fost numit profesor la Universitatea din Cluj, unde a înființat în anul 1924 Institutul de psihologie experimentală, comparată și aplicată, formând o echipă valoroasă de psihologi experimentaliști. A elaborat o serie întreagă de metode de cercetare științifică, a înființat Editura Institutului de Psihologie, unde a publicat colecția „Studii și cercetări psihologice”. Pentru a face cunoscute cercetările psihologice în țară și străinătate a înființat Revista de Psihologie, care a apărut regulat timp de 12 ani.

A abordat probleme de psihologia muncii, psihologia copilului, psihologia deficienților, de orientare profesională, precum și de psihologie socială.

Testul psihologic Binet-Simon, revizuit și tradus în numeroase rânduri, a fost adaptat în 1916 de L. Terman pentru populația americană, sub denumirea de testul Stanford-Binet. În 1937 acest test a fost din nou revizuit și utilizat în S.U.A. sub denumirea de „scara Terman-Merrill”. Florian Ștefănescu-Goangă a revizuit, completat și adaptat în 1940 această variantă a testului pentru populația românească și a pus-o în aplicare.  Versiunea românească a testului Binet-Simon, adică scara metrică pentru măsurarea inteligenței cuprindea o fișă de observație a conduitei în timpul examinării pe baza căreia psihologul își putea face o impresie generală și provizorie asupra întregii personalități a subiectului.

Selecție din opere:

  • Selecționarea capacităților și orientarea profesională( 1929);
  • Măsurarea inteligenței (1940);
  • Teste pentru măsurarea funcțiunilor mintale (1935);
  • Instabilitatea emotivă (1936);
  • Adaptarea socială (1938).

Accesați: Articole de studiu – personalități în psihologie