Sari la conținut

Familia funcțională și cea disfuncțională

Familia funcțională și cea disfuncțională

Onofrei Anca-Gabriela

Familia este mediul în care ne dezvoltăm, evoluăm, învățăm, ajutăm, sprijinim și creștem. Fiecare membru este important și toți contribuie, în mod egal, la bunăstarea familiei.

Pentru a pune în evidență principiul de funcționare al familiei, John Bradshaw a realizat o analiză comparativă a familiei funcționale și a familiei disfuncționale, în cartea sa: Bradshaw on the family: a way of self discovery*.

10 semne ale unei familii sănătoase și armonioase:

  1. Problemele membrilor familiei sunt recunoscute, validate și rezolvate – indiferent de natura problemei, fiecare membru este implicat astfel încât rezolvarea să se producă rapid și eficient;
  2. Libertatea de gândire, discuție, alegere și creativitate sunt încurajate, de asemenea, se validează dreptul de a avea propriile dorințe și sentimente – fiecare membru are dreptul de a se exprima liber, de a avea idei/sentimente/dorințe diferite de ceilalți fără ca sentimentele celorlalți să fie rănite;
  3. Fiecare membru are valoare unică, iar diferențele sunt prețuite – fiecare individ este unic, fiecare se exprimă în modul său, iar tot ce reprezintă diferențe între membrii aceleiași familii este totodată o oportunitate de evoluție și dezvoltare;
  4. Membrii familiei știu să aibă grijă de ei înșiși și nu au nevoie de supraprotecție – până la formarea unei familii, fiecare membru al acesteia a trăit și a existat independent, astfel și-a proiectat un sistem de apărare pe care-l poate folosi chiar și atunci când și-a construit o familie. De asemenea, nevoia de supraprotecție îi îndepărtează pe membrii unii de alții;
  5. Părinții își respectă promisiunile – valoarea cuvântului și asumarea îndeplinirii unei promisiuni sunt fundamentale în construirea încrederii;
  6. Rolurile în familie sunt alese, nu impuse – este încurajată libertatea, astfel se respectă regulile, însă fără a se dramatiza și a se trece în extremă dacă anumite activități rămân neîndeplinite; totul este la libera alegere, nimeni nu este constrâns să facă ceva ce nu-i place;
  7. Există loc pentru distracție și relaxare – ne jucăm, petrecem timp împreună, realizăm activități în comun, dar și individual, ne dezvoltăm și astfel creăm armonie;
  8. Greșelile sunt iertate – „dacă nu îți permiți să greșești, nu vei învăța niciodată”, greșelile au rolul de a ne contura noi viziuni și de a ne permite analiza unor alte modalități de rezolvare;
  9. Familia este deschisă ideilor noi și ea există pentru dezvoltarea persoanei, nu pentru suprimarea ei – ne putem modela și ajusta ca indivizi funcționali doar în relație cu ceilalți, astfel familia reprezintă cel mai sigur mediu în care se poate realiza dezvoltarea noastră;
  10. Regulile familiei sunt flexibile și pot fi discutate – nimic nu se impune, totul este liber, iar dacă cineva nu se simte bine, acest lucru este comunicat și adaptat astfel încât fiecare să se simtă validat și important.

Desigur, există și situații în care familia este una disfuncțională, în care conflictele și neînțelegerile sunt mereu frecvente.

10 semne ale unei familii disfuncționale:

  1. Negarea problemelor și menținerea iluziilor – crizele din familie apar pe fondul negării stării de apatie a celorlalți, a invalidării problemelor pe care aceștia le au pentru a menține falsa iluzie a unei familii fericite;
  2. Lipsa unor relații calde și sincere – lipsa autenticității sentimentelor și a manifestării acestora conduce la conflicte de rol și dorința de a evada din familie;
  3. Reguli și roluri înghețate – „ceea ce spun eu este bine și tu faci cum spun eu” – lipsa libertății de exprimare și inconsecvența cu rolul atribuit conduc spre incongruențe;
  4. Conflicte frecvente – certuri, frustrări acumulate, dorințe neîmplinite, imposibilitatea de manifestare autentică;
  5. Unitatea obligatorie a sentimentelor și a punctelor de vedere – fiecare individ trăiește și independent de ceilalți, de aceea a fi diferit nu înseamnă a fi rău; mai mult, dacă cineva se simte rău nu înseamnă că toți se simt rău;
  6. Încălcarea granițelor personale – este important ca fiecare relație din interiorul unei familii să aibă granițe clar precizate și definite de membrii implicați;
  7. Crearea aparenței de bunăstare – gândirea irațională de tipul: „ceilalți trebuie să ne perceapă ca pe o familie model, să ne dea exemplu” (chiar dacă noi ne certăm, nu ne cunoaștem dorințele unul celuilalt);
  8. Gândirea în alb-negru – da înseamnă da și nu înseamnă nu, nu există poate;
  9. Sistemul familial este închis – nu există relații de prietenie în afara familiei;
  10. Semnificația specială a voinței și a controlului –puterea aparține unei singure persoane, ceilalți membrii se supun, iar opiniile lor nu contează.

Familia de origine nu poate fi aleasă, însă în momentul în care ne formăm propria familie, noi decidem dacă dorim să fie una funcțională sau nu. Astfel, tu din ce familie faci parte?

*Bradshaw, J. (1988). Bradshaw on the Family: A Revolutionary Way of Self Discovery. Publisher: HCI.

Despre autor

  • Numele meu este Onofrei Anca-Gabriela, sunt licențiată în psihologie
  • Absolventă a masterelor: Psihologie aplicată în domeniul securității naționale și Psihologie educațională și consiliere psihologică din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București
  • Arii de interes: psihologie clinică, psihologie organizațională, consiliere școlară, cercetare științifică
  • Cum m-aș descrie în 5 cuvinte? Ambiție, perseverență, încredere, responsabilitate și emoție.