Expresie – manifestare exterioară a gândirii sau a stărilor psihice. Expresia este o conduită de comunicare generată de viaţa socială şi care contribuie la menţinerea coeziunii sale. Atitudinile, mimica, vorbirea, scrisul,desenul au drept raţiune de a fi transmiterea de informaţie către semeni. Copilul mic care îşi face rău căzând nu plânge decât dacă prin preajmă se află mama sa sau altcineva din anturaj: lacrimile sale sunt o cerere de consolare. Forma de expresie variază de la o cultură la alta. În Japonia se surâde pentru a se exprima furia sau în caz de mustrare. Expresia afectivităţii este un limbaj care se învaţă; ea funcţionează ca un mijloc de comunicare. Schizofrenicul se înstrăinează de grup pentru că a pierdut uzanţa normală a acestui limbaj: mimica sa nu mai corespunde sentimentelor exprimate (el râde în faţa unor evenimente triste), iar vocabularul pe care îl foloseşte, prea încărcat de neologisme, devine de neînţeles. Tehnicile expresive sunt pe larg folosite în psihologia clinică şi în psihopatologie, fie ca mijloc de cunoaştere a persoanei, fie ca terapeutică. În Africa neagră, bolnavii se exprimă mai ales prin dans, ritm, baterea tobelor şi „discursuri nebune” (cuvinte aruncate alandala, strigate, urlate sau psalmodiate).
Accesați: Dicționar de psihologie
