Explicaţie – Central în oricare demers ştiinţific, ca de altfel în oricare acţiune de înţelegere, conceptul de explicaţie este de asemenea unul dintre cele mai dificil de pus în evidenţă: în plus, el este grevat în psihologie de dificultăţi deosebite. În general, o explicaţie este înlocuirea unui discurs mai puţin inteligibil cu unul mai inteligibil. Mijloacele folosite pot fi diverse, de la argumentarea didactică şi de la parafrază la formalizarea într-un model matematic, trecându-se la descrierea, în favoarea unei observaţii mediate, de aspecte ale realului până atunci nebănuite. Demersul ştiinţific are şi el modalităţile şi nivelurile sale de explicaţie, care au totuşi în comun faptul că în acest caz se recurge sistematic la o întoarcere de la discurs la real prin proceduri de verificare ce combină reguli logice şi practici empirice. Opoziţia descriere/explicaţie paralelă cu opoziţia teorie/date empirice este destul de artificială, explicaţiile pur teoretice rămânând speculative în absenţa descrierilor riguroase ale faptelor care le confirmă, observaţiile empirice înscriindu-se întotdeauna în cadrul explicit sau implicit al unui argument teoretic. Seducţia explicaţiilor teoretice, respectiv formale, compensează adesea, în istoria culturii, carenţa datelor empirice.
Accesați: Dicționar de psihologie