Evocare – Evocarea este un act de memorie în sensul strict, prin care subiectul îşi aminteşte un eveniment trecut sau un obiect perceput anterior. Referirea la trecut pe care o implică, deci la cunoştinţe propriu-zis temporale, ridică probleme de interpretare dificile, care se reflectă în atribuirea sau nu de către psiholog a capacităţilor de evocare la animal sau la nou-născut. Această conduită pune şi dubla problemă a conservării trecutului şi a reconstruirii sale de către subiect cu ajutorul amintirilor-imagini, problemă complicată de existenţa unor false amintiri prin care subiectul crede că-şi aminteşte sau că poate să evoce evenimente pe care nu le-a perceput. De fapt, cercetările de psihologie genetică au arătat că, pe de o parte, imaginea-amintire este o construcţie depinzând în parte de evoluţia priceperilor şi a cunoştinţelor, dar şi că, pe de altă parte, această construcţie nu este gratuită în raport cu evenimentele evocate. Atunci când, de exemplu, un copil construieşte imaginea-amintire a unei configuraţii de obiecte percepute iniţial, se poate ca imaginea obţinută să fie deformată în funcţie de cunoştinţele dobândite. în acest caz, copilul nu va putea fi satisfăcut de reconstrucţia sa în ceea ce priveşte trecutul.
Accesați: Dicționar de psihologie
