Meniu Închide

Evaluări centrate și amănunțite pe ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder)

Se pare că deseori acest diagnostic este pus foarte ușor și fără a se lua în considerare diagnostice alternative sau simptome asociate importante cum ar fi agresivitatea, anxietatea, depresia, opoziționismul sau alte probleme și dezechilibre frecvent asociate cu ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder). În acest material am prezentat și un studiu de caz foarte restrâns unde datele demografice au fost modificate pentru a păstra confidențialitatea persoanei. De asemenea vom putea observa că diagnosticul ADHD (Attention- Deficit/ Hyperactiviy Disorder) poate avea pe lângă unul sau mai multe diagnostice stabilite și o cauză ascunsă.

Evaluarea ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) cu CONNERS 3 Părinte/Profesor/Autoevaluare este un chestionar simplu, succint, standardizat și autorizat de Test Central care ne oferă o evaluare clinică amplă, cu scop de diagnostic sau clasificare educațională a copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani, luând în considerare atât condiţiile sociale, cât și pe cele școlare și de acasă ale acestora.

Simptomatologia ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder)

  • Dificultatea de a sta liniștit pe scaun;
  • Visează cu ochii deschiși în loc să-și termine temele;
  • Dificultate de concentrare și menținerea acesteia;
  • Dificultate de concentrare asupra unor lucruri plictisitoare;
  • Probleme de menținerea atenției și de inhibare a răspunsurilor;
  • Structura familiei și stresul manifestat de părinți;
  • Descris ca fiind imatur, entuziasmat și energic;
  • Vorbăreț, neatent, aiurit, dezorganizat, distrat, obraznic;
  • Întrerupe conversațiile altora și vorbește în timp ce vorbesc alții, nerăbdător.

Probleme asociate ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder)

  • Agresivitate;
  • Dificultăți de învățare;
  • Relațiile cu familia;
  • Relațiile cu semenii;
  • Funcționarea executivă;
  • Criteriile simptomatice DSM-IV-TR pentru Tulburarea de comportament și Tulburarea de opoziție;
  • Depresie și anxietate;
  • Comportament patologic;

Cauzele tulburărilor în ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder)

De-a lungul anilor cercetările au ajuns la anumite concluzii privind ADHD (Attention Deficit/Hyperactivity Disorder), inclusiv diferențieri la nivelul creierului și de ordin genetic.

Cercetările care au folosit rezultatele electroencefalogramei demonstrează că persoanele cu ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) au activitate electrică cerebrală diferită față de celelalte persoane. Aceste diferențe ale înregistrărilor electroencefalogramei sunt asociate cu probleme de menținerea atenției și de inhibare a răspunsurilor, iar aceste diferențe tind să se diminueze atunci când sunt administrate medicamente stimulatoare.

  • circulația sângelui în creier, studiile demonstrând că anumite zone ale creierului unei persoane cu ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) sunt mai puțin irigate cu sânge, decât în mod obișnuit. Aceste zone sunt implicate în procesele de atenție și inhibiție (de exemplu; regiunile prefrontale, sistemul limbic);
  • circulația sanguină cerebrală deficitară și un nivel mai scăzut al glucozei în creier (creierul preferă glucoză şi are o nevoie constantă de ea);
  • anumite anormalități la nivelul ariilor prefrontale ale creierului;
  • ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) pare să aibă și cauze genetice, foarte probabil ca rudele copiilor cu ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) să manifeste și ele aceeași tulburare. Studiile în cadrul familiilor sugerează că ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) are tendința de a se transmite pe parcursul a mai multor generații;
  • De asemenea etiologia tulburării ar putea fi legată și de expunerea la toxine atât prenatală cât și postnatală. Este mult mai probabil ca mamele copiilor cu ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) să fi consumat alcool și/sau țigări pe durata sarcinii;
  • nivel ridicat de plumb din sânge;
  • toxinele din mediu;
  • expunerea prenatală la alte substanțe poate avea un impact direct  asupra  dezvoltării  ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) al copiilor;
  • alergia la mâncare;
  • deficitul de acizi grași.

Acest domeniu de cercetare se află încă în dezvoltare iar cauzalitatea nu poate fi încă dedusă.

În general cercetările privind cauzele apariției ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) sunt neconcludente în prezent.

Constatările consecvente includ următoarele aspecte:

  • multe persoane cu ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder)  au diferențe datorate structurii neurologice, în cele mai multe cazuri ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) are o componentă genetică, sau cel puțin un factor de risc genetic;
  • mediul înconjurător joacă de asemenea un rol în exprimarea ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder);
  • expunerea la toxine și o insuficiență a dietei pot explica câteva din cauzele ADHD  (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) dar cu toate acestea nu reprezintă cauzele principale ale apariției acestuia.

Ce pot face ca terapeut în urma unei astfel de evaluări complexe în ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder)

În primul rând este importantă intervenția timpurie pentru recunoașterea semnelor de avertizare din timp, este critică pentru a putea realiza o intervenție proactivă și poate preveni dezvoltarea altor tulburări. Răspunsul rapid la tratament în cazul multor tulburări, reduce probabilitatea apariției unui diagnostic secundar cum ar fi, dezvoltarea depresiei  ca  efect  al  lipsei de tratament pentru ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder). Tratamentul este mult mai eficient atunci când este implementat din timp.

Dezvoltarea unui plan individualizat de tratament

Rezultatele obținute în urma evaluării pot ajuta terapeutul să conceapă un plan de tratament individualizat cuprinzând Programe de Educație Individualizate.

  • Intervenție asupra comportamentului copilului în urma celor reieșite din evaluarea multi-modală (inclusiv cu ajutorul lui CONNERS 3 și a altor surse de date);
  • Diminuarea nivelul de stres cu părinții și copiii. Cei care sunt susținuți și educați în această privință, respectă mai bine regulile tratamentului;
  • Toate aceste beneficii ale participării la inițiativele de educație și susținere  rezultă  îmbunătățirea comportamentului funcțional al copiilor afectați.

Este foarte puțin probabil ca etapele de interpretare și intervenție să fie identice pentru oricare cazuri. 

Aceste exemple date nu trebuie înțelese ca „ceea ce trebuie făcut” într-un context psihoterapeutic; mai degrabă, ele sunt exemple pentru „cum am făcut eu” în anumite cazuri particulare.

Ex: Studiu de caz:

Bianca M., o fată de 16 ani, elevă în clasa a zecea. Părinții acesteia s-au îngrijorat în ceea ce privește problemele de atenție și menținere a ritmului la orele de curs ale Biancăi, cu atât mai mult cu cât ea avea nevoie de menținere a atenției pentru că în viitor urmează să susțină examenul de bacalaureat. Aceștia au citit recent un articol în care scria despre „ADHD (Attention Deficit/Hyperactivity Disorder) ascuns” în cazul fetelor și se întrebau dacă nu cumva asta ar putea explica motivul pentru care Bianca întâmpină aceste dificultăți și au decis să vină pentru o astfel de evaluare.

În baza informațiilor disponibile, diagnosticul de ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) tipul predominant Neatent pare posibil.

Am început prin a obține informații despre vârsta de debut, unde a reieșit că Bianca are o astfel de reacție la stres privind examenul de bacalaureat. Este important de luat în considerare  și posibilitatea abuzului de substanțe sau expunerea la evenimente stresoare/traume.

Am realizat și un interviu cu părinții pentru a culege mai multe informații despre istoricul fetei, apoi am realizat interviul clinic cu Bianca privind nivelul personal de stres unde am observat și simptome emoționale.

În urmă evaluării cu „CONNERS 3- Profesor”, reiese că Bianca nu indică prezența unor probleme de atenție sau performanță școlară. Bianca a fost mereu o elevă de notă 9. Nu sunt semne că ar fi existat în trecut o educație specială, profesorul a precizat faptul că Bianca rămâne în urmă și că pare „absentă uneori”, în raportul de la jumătatea anului.

Din interviul clinic cu mama și tatăl Biancăi reiese că acești părinți sunt foarte îngrijorați  de schimbările privind modalitatea de funcționare a fiicei lor.

De asemenea, în urma evaluării cu CONNERS 3- Părinte, reiese că se observă o retragere  socială, o stare de apatie și apetitul modificat.

Bianca a completat și ea un chestionar CONNERS 3- Autoevaluare, unde rezultatele obținute au indicat prezența unor dificultăți de factor emoțional. Am identificat itemi critici de autovătămare, deși Bianca neagă orice idee de sinucidere, planuri sau încercări, dar se află în pericolul de a-și face rău sieși.

Am continuat un proces terapeutic cu Bianca unde am început prin a vorbi despre obiceiurile ei privind hrana și somnul, ș.a.m.d…

Bianca a părut obosită și retrasă pe durata interviului, lucru pe care l-a explicat prin dificultatea sa de a dormi.

Concluzie:

Bianca a furnizat informații despre anumite probleme emoționale ce ar putea apărea în asociere cu ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) sau s-ar putea ascunde sub denumirea ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder), deși problemele de atenție sunt probabil un efect secundar al depresiei, deoarece depresia poate afecta capacitatea de  atenție.

Rezultatele CONNERS 3 au oferit informații foarte utile despre direcția viitorului demers de evaluare și intervenție al Biancăi.

Un alt exemplu ar mai putea fi, atunci când un copil sau un adolescent deține elemente din  tulburarea anxioasă și face ceva continuu doar pentru a nu fi în contact permanent cu anxietatea nu înseamnă  că are ADHD ( Hyperactivity) , ș.a.m.d.

Sursă: (Conners 3) Conners, Third Edition, C. Keith Conners, Ph. D.

Articol realizat de Psih. Margareta Toma