Evaluarea anxietății − Inventarul de anxietate stare-trăsătură (The State-Trait Anxiety Inventory – STAI)
Nuță Elena-Alexandra
Introducere
Inventarul de anxietate stare-trăsătură (STAI) face parte din primele instrumente de evaluare a anxietății (atât pentru anxietatea ca stare, cât și pentru anxietatea ca trăsătură), fiind totodată unul dintre cele mai utilizate inventare de măsurare a anxietății. STAI a fost dezvoltat de Charles Spielberger împreună cu colaboratorii Gorsuch și Lushene, prima versiune (STAI, forma X) fiind publicată în anul 1970. A urmat o revizuire a inventarului, a doua versiune (STAI – Y) fiind publicată în 1983 (Spielberger et al., 1983; Spielberger, 1989). Această revizuire a constituit o îmbunătățire a formei anterioare, în vederea obținerii unor rezultate mai bune și o mai bună discriminare a stărilor de anxietate de cele depresive. De asemenea, s-a realizat o echilibrare a itemilor și înlocuirea unora care aveau proprietăți psihometrice nereprezentative pentru anumite eșantioane, în vederea creșterii fidelității și validității (Spielberger et al., 1983). În plus, în anul 1973 a fost dezvoltat inventarul de anxietate stare-trăsătură pentru copii (State-Trait Anxiety Inventory for Children), fiind aplicat persoanelor cu vârsta cuprinsă între 8 și 16 ani.
Scopul STAI este de a evalua prezența unor simptome ale anxietății, severitatea acestor simptome în momentul respectiv, precum și anumite predispoziții și tendința spre anxietate (Julian, 2011). Anxietatea stare surprinde sentimentele subiective, starea și modul în care persoana se simte în momentul administrării inventarului, fiind starea dintr-un moment specific. Acest tip de anxietate ar putea avea fluctuații și variații în timp ale intensității simptomelor. Măsurarea anxietății trăsătură arată modul în care persoana se simte în general, relevând aspecte și trăsături generale, relativ stabile în timp (Butcher et al., 1998; Julian, 2011). Inventarul STAI este folosit în principal în scop clinic, pentru măsurarea anxietății la anumite categorii de pacienți și pentru diagnoza clinică în vederea discriminării anxietății de depresie, dar și în scop de cercetare în ariile psihologiei și sănătății mintale (Pitariu & Peleașă, 2007).
STAI este alcătuit din două scale de tip autoraportare care măsoară două fațete diferite ale anxietății: S-Anxiety (anxietatea ca stare) și T-Anxiety (anxietatea ca trăsătură). În total cuprinde 40 itemi, câte 20 pentru fiecare subscală, scorați pe scală Likert cu patru trepte (Spielberger et al., 1983).
În România, adaptarea STAI-Y și manualul testului au fost realizate de Horia Pitariu și Cosmin Peleașă, manualul fiind adaptat după varianta manualului american. Adaptarea instrumentului a început în luna martie 2006, s-a desfășurat într-un interval de 15 luni, iar în anul 2007 STAI-Y a primit aviz pe perioadă nedeterminată de la Colegiul Psihologilor din România, fiind recomandat în evaluarea anxietății. Validarea inventarului STAI-Y a fost efectuată atât pe un eșantion general, cât și pe eșantioane clinice (63 pacienți de psihiatrie și 60 pacienți de chirurgie), luând în considerare aspectele comportamentale. Etalonarea a avut la bază un eșantion normativ (reprezentativ la nivel național), format din 1200 persoane (600 bărbați, 600 femei), din trei categorii de vârstă: 19-39, 40-49 și 50-69 ani. Adaptarea culturală a instrumentului de evaluare a anxietății STAI-Y respectă normele culturale, fiind în conformitate cu recomandările ITC. Prin raportare la forma originală, adaptarea românească are o echivalență aproximativă de .94 (Pitariu & Peleașă, 2007).
Datorită faptului că inventarul STAI-Y a devenit foarte popular la nivel global, acesta a fost tradus și adaptat cultural în mai mult de 40 de țări. Un alt studiu spune că STAI ar avea mai mult de 60 adaptări, existând un număr de peste 14000 de articole în care a fost citat (Guillén-Riquelme & Buela-Casal, 2014). Dintre acestea, sunt amintite câteva studii. Adaptarea japoneză a instrumentului a inclus în studiu 1862 adulți (353 femei și 1509 bărbați), iar rezultatele la cele două subscale au indicat scoruri medii mai ridicate în comparație cu scorurile obținute de eșantionul american (Iwata et al., 1998). În Spania, prima variantă a inventarului (STAI-X) a fost adaptată în anul 1982, iar în 2011 au fost revizuite proprietățile sale psihometrice și s-a încercat elaborarea unei forme scurte într-un studiu realizat pe 1036 de adulți (Guillén-Riquelmeé & Buela-Casal, 2011). În Pakistan, pentru adaptarea STAI-Y a fost realizat un studiu care a inclus 2095 persoane, iar rezultatele au surprins proprietăți psihometrice corespunzătoare (Butt, 2010).
Populația țintă și procedura de administrare
Inițial, STAI a fost dezvoltat, în principal, în scop de cercetare pentru a evalua anxietatea la persoanele adulte din populația non-clinică, însă ulterior acest instrument de evaluare a anxietății a fost folosit, dovedindu-și utilitatea și pentru populația clinică (neuropsihiatrie, chirurgie, clinici medicale) (Spielberger, 1989). Instrumentul poate fi utilizat pentru a pune un diagnostic și a face diagnosticul diferențial în mediile clinice. De asemenea, acesta este folosit și pentru evaluarea perioadică a stării emoționale a persoanelor la locul de muncă sau în diferite medii. În prezent, în România, STAI-Y se aplică persoanelor cu vârsta peste 14 ani, iar STAI-C se aplică copiilor cu vârsta peste 8 ani (Pitariu & Peleașă, 2007). Instrumentul este accesibil doar psihologilor, fiind clasificat, conform APA, drept probă psihologică din clasa B (https://testcentral.ro/).
STAI-Y reprezintă un instrument de evaluare de tip autoraportare, conține în total 40 itemi, cu 20 itemi pentru fiecare scală, cu posibilitatea aplicării atât în grup, cât și individual. Acesta poate fi administrat creion-hârtie, fiind varianta recomandată, dar este disponibil și electronic, prin aplicare și scorare online. În general, completarea în totalitate a inventarului este cuprinsă aproximativ între 12 și 15 minute, câte 6-8 minute pentru fiecare din cele două scale, însă nu este impusă o limită de timp (Pitariu & Peleașă, 2007).
Înainte de administrarea inventarului, se face instructajul, subiectul fiind informat despre instrucțiunile de utilizare a instrumentului și despre confidențialitate. De asemenea, scalele sunt însoțite de informații despre itemii și modul în care se poate răspunde la aceștia. Scala anxietății ca stare conține instrucțiuni referitoare la starea din momentul respectiv al subiectului, iar scala anxietății ca trăsătură conține instrucțiuni care îndrumă subiectul să aleagă răspunsul corespunzător referitor la starea generală, stabilă pe o perioadă lungă de timp (Pitariu & Peleașă, 2007). Atunci când se aplică ambele scale, este recomandat ca mai întâi să fie administrată scala pentru anxietatea ca stare, iar apoi scala pentru anxietatea ca trăsătură (Spielberger et al., 1983). Ultima etapă pe care o efectuează subiectul este de a răspunde la itemii inventarului STAI, după care urmează scorarea și interpretarea scorurilor de către psiholog (în cazul aplicării creion-hârtie) sau generarea automată a raportului în cazul aplicării online.
Itemii ambelor scale sunt scorați pe scală Likert în patru trepte. Astfel, anxietatea ca stare este scorată pe o scală Likert în patru trepte: 1- deloc, 2 – oarecum, 3 – moderat, 4 – foarte mult; anxietatea ca trăsătură se măsoară pe o scală Likert tot în patru trepte: 1 – aproape niciodată, 2 – uneori, 3 – deseori, 4 – aproape întotdeauna (Pitariu & Peleașă, 2007). Scorurile brute sunt cuprinse între 20 și 80 pentru fiecare din cele două scale, iar acestea sunt transformate ulterior în scoruri standardizate T. Scala anxietății ca stare conține 10 itemi reversați (itemii 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19 și 20) din cei 20 itemi, iar scala anxietății ca trăsătură conține 9 itemi reversați din cei 20 itemi (21, 23, 26, 27, 30, 33, 34, 36, 39) (Pitariu & Peleașă, 2007). Cotarea se realizează ținându-se cont de scorurile brute și de percentila corespunzătoare fiecărei scale, prin raportare la medie. Scorurile care depășesc media sunt considerate scoruri ridicate (peste medie) și indică prezența anxietății (ca stare pe S-Anxiety și ca trăsătură pe T-Anxiety), iar scorurile care sunt înainte de medie sunt scoruri scăzute (sub medie) și ele indică lipsa anxietății. S-a considerat un scor critic de 39-40 care ar indica prezența simptomelor anxioase, însă pentru vârstnici este considerat mai potrivit scorul de 54-55 (Julian, 2011). Raportul conține în plus informații, detalii și o descriere scrisă a profilului.
Caracteristici psihometrice
Conform studiului original (Spielberger et al., 1983), indicii de consistență internă au fost cuprinși între .86 și .95. Coeficienții de fidelitate test-retest au variat între .69 și .89, iar la un interval de două luni aceștia au fost cuprinși în intervalul .65-.75. Totodată, validitatea de construct și validitatea concurentă a scalei au la bază dovezi rezultate în urma datelor. Dovezile rezultă din corelațiile cu alte inventare și scale de anxietate, studiile pe eșantioane clinice și buna discriminare a anxietății de alte tulburări (Spielberger et al., 1983; Spielberger, 1989).
Adaptarea românească a STAI-Y a obținut indici de fidelitate cuprinși între .85 și .95, cel mai mic coeficient fiind la scala anxietății ca trăsătură (categoria 50-69 ani, eșantion feminin), iar cel mai mare coeficient de fidelitate s-a obținut la scala anxietății ca trăsătură (vârsta 19-39 ani și 50-69, eșantion feminin). De asemenea, instrumentul a obținut bune proprietăți psihometrice și în ceea ce privește tipurile de validitate, acestea datorându-se simplității formulării itemilor, inteligibilității instrucțiunilor și bunei discriminări a trăirilor anxioase de trăirile depresive (Pitariu & Peleașă, 2007).
Alte studii cu revizuiri și adaptări sugerează coeficienți ridicați de consistență internă. În revizuirea psihometrică pe populația spaniolă (Guillén-Riquelmeé & Buela-Casal, 2011), coeficienții Cronbach alpha au fost de .94 pentru anxietatea ca stare și .90 pentru anxietatea ca trăsătură. De asemenea, indicii de consistență internă pentru adaptarea pe populația japoneză au fost considerați adecvați (Iwata et al., 1998), iar pentru adaptarea din Pakistan au fost considerați satisfăcători (Butt, 2010).
Luând în considerare caracteristicile psihometrice din studiul original al intrumentului STAI și din toate celelalte studii de adaptare, scalele îndeplinesc condițiile necesare utilizării inventarului în scopul evaluării clinice sau în scopul cercetării.
Concluzii și limite
Pe baza studiilor citate, un prim punct forte îl reprezintă îndeplinirea unor caracteristici psihometrice bune (validitate și fidelitate), cu coeficienți ridicați de consistență internă. Un alt avantaj constă în modul de aplicare și timpul de aplicare. STAI-Y oferă rezultate obiective în cuantificarea stărilor de anxietate, dar și a trăsăturii generale de anxietate, într-un timp de aplicare foarte scurt (acesta poate contribui la obținerea rezulatelor cu o mare fidelitate și validitate, subiectul nu se plictisește cum se poate întâmpla în cazul unor teste care durează mult timp). Totodată, itemii sunt formulați într-o manieră simplă și clară pentru a fi înțeleși de o paletă cât mai largă de subiecți. În plus, oferă o bună diferențiere între simptomele anxietății și alte trăiri ale altor psihopatologii, în special buna discriminare între anxietate și depresie. Instrumentul se poate utiliza atât în scop clinic, al diagnozei, cât și în cercetare, atât pe eșantioane clinice, cât și pe eșantioane non-clinice.
Cu toate acestea, inventarul are și anumite limite. Sunt studii care pun la îndoială anumite tipuri de validitate, în special din cauza nediferențierii clare între trăsăturile anxioase din cadrul scalei de anxietate ca trăsătură și trăsăturile depresive (datorate și corelațiilor ridicate obținute între scalele STAI și alte scale de depresie). În plus, STAI nu a fost validat în cadrul anumitor boli, iar anumite scoruri ridicate la scale au fost obținute în cazul administrării inventarului persoanelor care se aflau în situații de stres (Julian, 2011).
În țara noastră, instrumentul STAI-Y a obținut pe un interval nedeterminat de timp aviz de la Colegiul Psihologilor din România pentru mai multe domenii și arii ale psihologiei: clinică, educațională, consiliere psihologică și școlară, psihologia muncii și aplicată în servicii (https://testcentral.ro/).
Referințe bibliografice
Butt, F. M. (2010). Urdu Adaptation and Standardization of State-Trait Anxiety Inventory. FWU Journal of Social Sciences. 4(2), 49-67.
Butcher, J. N., Taylor, J., & Cynthia Fekken, G. (1998). Objective Personality Assessment with Adults. In Comprehensive Clinical Psychology (pp. 403–429). Elsevier.
Guillén-Riquelme, A., & Buela-Casal, G. (2014). [Meta-analysis of group comparison and meta-analysis of reliability generalization of the State-Trait Anxiety Inventory Questionnaire (STAI)]. Revista Espanola De Salud Publica, 88(1), 101–112.
Guillén-Riquelmeé, A., & Buela-Casal, G. (2011). Actualización psicométrica y funcionamiento diferencial de los items en el State Trait Anxiety Inventory (STAI). / Psychometric revision and differential item functioning in the State Trait Anxiety Inventory (STAI). Psicothema, 23(3), 510–515.
Iwata, N., Mishima, N., Shimizu, T., Mizoue, T., Fukuhara, M., Hidano, T., & Spielberger, C. D. (1998). The Japanese adaptation of the STAI Form Y in Japanese working adults—The presence or absence of anxiety. Industrial Health, 36(1), 8–13.
Julian, L. J. (2011). Measures of anxiety: State-Trait Anxiety Inventory (STAI), Beck Anxiety Inventory (BAI), and Hospital Anxiety and Depression Scale-Anxiety (HADS-A). Arthritis Care & Research, 63(S11), S467–S472.
Pitariu, H., & Peleașă, C. (2007). STAI. STAI-Y: State-Trait Anxiety Inventory. State-Trait Anxiety Inventory for Children. D&D Consultants /TestCentral.
Spielberger, C. D. (1989). State-Trait Anxiety Inventory: Bibliography (2nd ed.). Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press.
Spielberger, C. D., Gorsuch, R. L., Lushene, R., Vagg, P. R., & Jacobs, G. A. (1983). Manual for the State-Trait Anxiety Inventory. Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press.
Despre autor:
- Nuță Elena-Alexandra, licențiată în psihologie, masterandă în cadrul programului de studii Psihologia Sănătății – Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală, din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București.
- Arii de interes: psihologia clinică, psihoterapia, psihologia educațională, consilierea școlară și vocațională, cercetarea.
