Eșantion – fracţiune reprezentativă a unui ansamblu definit. Numai în mod excepţional ar putea fi examinată totalitatea indivizilor unei populaţii determinate. De obicei observatorul trebuie să se limiteze la o parte din aceasta, numită eşantion. Alegerea eşantionului este însă dificilă. Pentru a se evita favorizarea unor părţi din populaţie, în detrimentul altora, psihologii şi sociologii utilizează diverse metode: 1) eşantionarea aleatoare, caz în care se extrag la întâmplare, din populaţia definită, elementele destinate să constituie eşantionul; 2) eşantionarea prin mănunchiuri, care se rezumă la a extrage un fel de „mănunchiuri” (muncitori din aceeaşi uzină, de exemplu), din care vor fi interogaţi toţi subiecţii; 3) eşantionarea areolară, constând din prelevarea eşantionului din arii geografice delimitate fie de căi de comunicaţie (drumuri, cursuri de apă…), fie prin cvadrilarea unei fotografii aeriene sau a unei hărţi geografice; ariile-eşantion fiind trase la sorţi, se determină apoi, prin acelaşi procedeu, persoanele care vor fi contactate; 4) eşantionarea prin cote, care constă în a elabora un „model redus” al populaţiei. Există şi alte modalităţi de a constitui un eşantion, dar rafinamentele metodologice nu-l pun pe cercetător la adăpost de unele capcane logice.
Accesați: Dicționar de psihologie
