Egoism – iubire de sine excesivă, ba chiar exclusivă. Ataşamentul de sine al egoistului îl face să subordoneze interesul semenului propriului său interes. Un anumit grad de egoism este necesar, dar egoismul absolut, care nu este compensat de altruism, este nesăbuit şi duce în mod ineluctabil la izolarea individului în sânul grupului său şi chiar la sinucidere (Durkheim). Egoistul raportează totul la sine, pe când nonegoistul ascultă de un sistem de valori care depăşeşte propria-i individualitate. Cel dintâi întâmpină din ce în ce mai multe dificultăţi în a găsi un sens existenţei sale, deoarece este prea puţin stimulat de colectivitate. Aşa se explică, probabil, faptul că procentul de sinucideri la celibatari este mai ridicat decât la persoanele căsătorite.
Accesați: Dicționar de psihologie
