Educaţia sexuală – calea de protecţie împotriva abuzurilor

Educaţia sexuală – calea de protecţie împotriva abuzurilor

Părinţii îşi doresc să le ofere copiilor cea mai bună educaţie, dar care este cea mai bună educaţie de fapt? În ce constă o educaţie bună?

Copiii au nevoie de informaţii despre oameni şi mediul înconjurător pentru a se putea dezvolta sănătos. Pe lângă aceste informații, ei au nevoie și de cunoștințe despre felul în care ei înșiși funcționează, atât la nivel corporal, cât și cognitiv-emoțional. Dar ce se întâmplă în cazul în care părinţii consideră că anumite informaţii trebuie ascunse, modificate, că ele trebuie ştiute doar de fete/băieţi atunci când au o anumită vârstă?

Unul dintre subiectele tabu din familile din România a fost şi este, educaţia sexuală. Părinţii, care la rândul lor nu au primit deloc informaţii despre corpul uman şi sănătatea acestuia sau au primit informaţii modificate („copiii sunt aduși de berze/masturbarea îți face rău, e ceva rușinos”, etc) şi mult prea puţine, pot să transmită mai departe doar acelaşi model pe care îl cunosc. Cred că există părinți care vor să vorbească cu copiii lor despre acest subiect, sănătatea propriului corp, doar că nu știu exact cum să o facă (poate există anumite sentimente de jenă sau frică) sau nu sunt siguri ce ar trebui copiii lor să știe în funcție de vârsta pe care o au. Cel mai greu este să depășim nivelul de maturitate emoțională pe care l-au avut părinții noștri, ceea ce înseamnă că ne este greu să oferim copiilor alt model decât cel în care noi am fost crescuți (credem că acesta este singurul model bun de transmis sau nu știm efectiv cum să le comunicăm și alte informații).

Există anumite lucruri pe care pot să le facă părinții care își doresc să schimbe felul în care interacționează cu copiii sau cu fiii și fiicele lor (dacă aceștia au ajuns la adolescență, ne putem referi la ei cu apelativele de fii și fiice, acești termeni exprimând faptul că părinții îi văd cu adevărat așa cum sunt, niște adulți în devenire). Cel mai important este ca aceștia să adopte o atitudine plină de încredere și deschidere față de copii/adolescenți, mai ales când este vorba de un subiect vital – sănătatea propriului corp și ceea ce pot să facă este:

  1. Să se autoinstruiască, adică să afle cât mai multe informaţii despre corp şi sănătate sexuală.
  2. Să îşi dezvolte o atitudine deschisă faţă de aceste subiecte, astfel încât să le transmită şi propriilor copii aceeaşi atitudine. Desigur, dacă dumneavoastră, dragi părinţi, nu aţi fost crescuţi într-o astfel de atmosferă, nu ştiţi ce aţi putea face pentru a vă simţi confortabil să vorbiţi cu copiii dumneavoastră despre corpul uman, despre părţile corpului uman, despre faptul că un copil se concepe prin sex și să explicați ce înseamnă actul sexual, preludiul, menstruația, masturbarea, sarcina, avortul, erecțiile nocture, etc. Vă recomand să citiţi cărţi, articole și să vizionați filmulețe educative (Educaţie sexuală pentru copii şi adolescenţi – Meg Hickling) şi să discutaţi cu un psiholog sau psihosexolog.
  3. Dacă ne educăm pe noi, îi putem educa pe membrii familiei şi pe membrii comunităţii în care trăim (Hickling, 2007).

Motivele pentru care este foarte important să existe educaţie sexuală în familii şi în comunitate (grădiniţe, şcoli, licee):

1. Pentru că sunt informaţii vitale despre propriul corp, adică despre sănătate.

2. Informaţiile înseamnă protecţie. Copiii, cu cât au mai multe informaţii, cu atât sunt mai puţin vulnerabili. Infractorii, pedofilii şi agresorii sexuali, intră în contact cu copii vulnerabili, care nu au cunoştiinţe legate de propriul corp, de intimitate, de ceea ce înseamnă să te simți în siguranţă sau nu cu cineva, ce fel de atingeri sunt normale în diferitele tipuri de relații pe care un om le experimentează pe parcursul vieții sale. Copiii care nu primesc de la părinţi aceste tipuri de informaţii, trăiesc sentimente intense de frică şi ruşine în a vorbi cu aceștia în cazul în care sunt agresaţi sau au o anumită problemă legată de organele lor sexuale. De aceea, informaţia trasmisă de părinţi, într-un cadru de încredere şi siguranţă, în mod repetat pe măsură ce copilul are diferite vârste, le oferă copiilor încredere în sine. Aceștia capătă putere, deoarece dețin informaţii extrem de importante despre propria lor sănătate și se simt în siguranță, pentru că știu că pot vorbi cu părinții lor despre orice subiect care îi frământă. Vă imaginați ce libertate și fericire trebuie să simtă cineva atunci când știe că se poate destăinui părinților indiferent de ceea ce gândește, crede sau a făcut? Că orice s-a întâmplat va fi acceptat și cineva îi va oferi sfaturi prețioase și suport, nu cuvinte aspre și pedepse?

Iubirea ia locul fricii și aceasta este cea mai importantă lecție pe care un om o poate învăța despre viață!

3. Informaţiile oferite de către părinți sunt informaţii ştiinţifice despre propriul corp. Părinţii se tem că atunci când copiii lor o să afle informaţii despre corpul uman şi sexualitate, o să fie interesaţi de sex. Studiile arată că lucrurile stau complet invers. Cu cât mai multe informaţii are un copil, cu atât mai mult scad şansele ca acesta să fie agresat, să îşi înceapă viaţa sexuală la o vârstă fragedă, să contacteze boli cu transmitere sexuală, să facă avort sau să se lase abuzaţi în relaţiile parteneriale.

Acceptați întrebările cu inima deschisă

Fie că sunteți părinte sau bunic, încercați să primiți cu blândețe orice întrebare are copilul sau nepotul dumneavoastră. Este posibil ca anumite întrebări să trezească în sufletul dumneavostră sentimente de furie și să vi se pară inacceptabile. Pentru copii și adolescenți, este esențial să simtă că în interiorul familiei pot adresa orice întrebare, pentru că va fi acceptată într-un cadru sigur și primitor. Copiii se tem cel mai mult de furia propriilor părinți, iar dacă simt că nu sunt acceptați și înțeleși de către aceștia, se pot gândi că este ceva în neregulă cu ei, că nu sunt suficient de buni sau demni de a fi iubiți și se vor îndrepta spre alte persoane/internet pentru a afla înformații vitale despre propriul corp și lumea înconjurătoare. Dacă nu știți răspunsul unei întrebări pe care aceștia v-o adresează, fiți sinceri și spuneți-le că trebuie să vă gândiți și puteți vorbi după ce se termină masa sau mâine dimineață. Copiii sunt experți în a citi limbajul non-verbal, dacă le ascundeți adevărul ei vor simți lucruri pe care nu și le vor putea explica, de aceea vor aprecia enorm sinceritatea dumneavoastră. Le puteți destăinui chiar faptul că, dumneavostră nu ați vorbit cu nimeni despre aceste subiecte și vă simțiți inconfortabil/rușinați să vorbiți cu ei, dar veți încerca să le dați cel mai bun răspuns și vă bucurați că au încredere și vă întreabă astfel de lucruri.

Copiii și adolescenții ar trebui să fie învățați cum să își dezvolte o percepție pozitivă și sănătoasă asupra sexualității prin educație despre sănătatea sexuală în funcție de fiecare grupă de vârstă.

Educația sexuală poate fi împărțită în trei domenii de învățare (Breuner, Mattson, 2016):

  1. Cognitiv (informații despre corpul uman, igienă și sănătate).
  2. Afectiv (sentimente, valori, atitudini).
  3. Comportament (comunicare, luarea deciziilor și alte abilități).

Educația sexuală este mai mult decât instruirea copiilor și adolescenților despre anatomie și sexul biologic (reproducere). Aceasta trebuie să cuprindă informații despre o dezvoltare sexuală sănătoasă, identitate de gen, relații interpersonale, afecțiune, intimitate și imagine de sine, pentru toți adolescenții, incluzând adolescenții cu dizabilități, cei cu boli cronice de sănătate sau alte nevoi speciale. Sănătatea sexuală este influențată de credințe care diferă în funcție de etnie, rasă, cultură, religie și valori personale. Sănătatea sexuală include capacitatea de a începe și menține relații interpersonale profunde și de lungă durată, de a aprecia corpul și sănătatea fiecărui om, de a interacționa cu persoane de ambele sexe într-o manieră plină de respect și adecvată și de a exprima afecțiune, iubire și intimitate în moduri care corespund valorilor, preferințelor sexuale și abilităților celorlalte persoane.

Este demonstrat că seminariile de educație sexuală pot preveni sau reduce riscul de sarcină în rândul adolescentelor și a contactării bolilor cu transmitere sexuală, pentru adolescenții cu sau fără dizabilități/boli cronice în S.U.A (Breuner, Mattson, 2016).

Educația sexuală în diverse părți ale lumii

Educația sexuală în Finlanda

În Finlanda, educația sexuală a fost integrată în programele școlare începând cu anii 1970. Aceasta făcea referire la practica sexului sănătos (‚safe sex’), ceea ce se referă la evitarea sarcinilor nedorite, bolile cu transmitere sexuală și care avea ca scop facilitarea dezvoltării unei sexualități pozitive. Datorită intensificării programelor de educație sexuală din anii 1970-1980 din școli, cunoașterea asupra sănătății sexuale a tinerilor s-a îmbunătățit. Îndrumarea națională privind educația sexuală a fost redusă după recesiune în 1990 (Ministry of Foreign Affairs of Finland and Population association, 2010 apud Virta, 2017).

Ministrul a sugerat că scăderea nivelului de educație sexuală promovată în școli este posibil să fie motivul creșterii numărului de avorturi și boli cu transmitere sexuală observat după o lungă perioadă de declin. Din anul 2001, educația sexuală a fost reintrodusă ca parte a educației sănătății și biologiei, subiecte care sunt obligatorii în curricula școlilor și sunt predate elevilor de 13-15 ani (Virta, 2017).

Educația sexuală în Canada

Pubertatea, importanta perioadă în care copiii încep să traverseze o serie de schimbări pe plan biologic, emoțional și cognitiv, începe pentru fete între 8-13 ani și pentru băieți 9-14 ani.

În Canada curricula elementară cuprinde pentru elevii de grad 4 (9 ani) următoarele informații pe care aceștia trebuie să le cunoască (Ontario’s Health and Psysical Education Curriculum, 2015):

  • Schimbările fizice care au loc de-a lungul perioadei de pubertate și impactul emoțional și social pe care aceste schimbări le pot avea pentru copil (apariția pilozității, creșterea sânilor, transpirație excesivă, etc).
  • Importanța igienei personale și necesitatea schimbării acestei rutine (nevoia de a crește numărul de băi regulate).

Elevii din gradul 5 (10 ani) vor învăța:

  • Să identifice părțile sistemului reproducător și felul în care corpul se schimbă de-a lungul pubertății.
  • Despre procesul menstruației și producerii spermei.
  • Să descrie stresul emoțional și interpersonal corelat cu pubertatea.
  • Să identifice strategii de a gestiona stresul și de a spori starea de bine și sănătate psihică.

Perioada pubertății poate genera copilului, care se îndreaptă spre adolescență, un nivel ridicat de stres și ajutorul oferit elevilor pentru a înțelege schimbările prin care trece corpul lor îi poate ajuta să își dezvolte strategii de a face față stresului. De asemenea, elevii vor învăța despre importanța respectului față de toată lumea, incluzându-i pe cei care vor intra în pubertate mai devreme sau mai târziu decât ei (Ontario’s Health and Psysical Education Curriculum, 2015).

Elevii de gradul 6 (11) ani vor învăța:

  • Despre factorii care pot afecta modul în care o persoană se înțelege pe sine sau își înțelege identitatea personală (imaginea de sine, stereotipurile, conștiința sinelui, identitatea de gen și culturală).
  • Schimbările fizice, sociale și emoționale care apar în adolescență (creșterea corpului, schimbările de la nivelul pielii, creșterea influenței prietenilor/colegilor, intensificarea sentimentelor).
  • Respectul pe care trebuie să îl ai în relațiile personale, față de tine însuți/însăți și față de ceilalți, incluzând importanța unei bune comunicări.
  • Felul în care stereotipurile, precum homofobia și presupunerile legate de gen, rasă, orientarea sexuală, etnie, cultură și abilități, pot afecta felul în care o persoană se simte.

Pe măsură ce copiii cresc și intră în adolescență, înțelegerea faptului că multiplele schimbări prin care trec în această perioadă îi pot afecta pe ei și pe colegii lor, îi ajută să își dezvolte o imagine sănătoasă asupra Sinelui.

Elevii de grad 7 (12 ani) vor învăța:

  • Despre importanța de a comunica cu un posibil partener despre a amâna începerea activității sexuale pentru când vor fi mai mari, motive pentru a nu deveni încă activi sexuali, nevoia de a comunica foarte clar și de a înțelege deciziile despre activitatea sexuală într-o relație sănătoasă.
  • Să definească bolile cu transmitere sexuală (BTS) și să descrie simptomele.
  • Cum să prevină bolile cu transmitere sexuală și sarcinile nedorite, incluzând amânarea începerii activității sexuale și importanța folosirii prezervativelor atunci când vor deveni activi din punct de vedere sexual.
  • Factorii de natură fizică, emoțională, socială și psihologică pe care trebuie să îi ia în considerare atunci când iau decizii legate de sănătatea sexuală (efectele secundare ale contraceptivelor, sarcină, impactul asupra altor relații, etc).

Elevii au nevoie de informații și deprinderi pentru a putea lua cele mai bune decizii în legătură cu propria lor sănătate.

Educația sexuală în Cipru 

Educația Sexuală este inclusă în curriculumul Educației Sănătății al Ministerului Educației și Culturii și are ca tematică, Planificarea Familială – Sănătatea Sexuală și a Reproducerii. Educația Sănătății constituie un subiect de predare în școala primară (6-11 ani) și în gimnaziu (12-14 ani). La liceu (15-17 ani), Educația Sănătății nu constituie un subiect separat, ci este inclus în predarea Biologiei (obligatoriu pentru 15 ani și opțional pentru 16-17). Curricula a fost dezvoltată în acord cu ghidul Organizației pentru Sănătatea Mondială – Standarde pentru Educație Sexuală în Europa (2010) (The Cureent State of Sexuality-Education in Cyprus-Georgia-Poland-Romania and Netherlands).

Educația sexuală în Georgia

Educația sexuală nu face oficial parte din educația formală predată în școli. Totuși, anumite subiecte sunt incluse în curricula de Biologie. A fost nevoie de ceva timp pentru introducerea acestor subiecte în curriculum. Guvernul Georgiei are ca obiective creșterea conștientizării și educației asupra sănătății reproductive și sexuale și dezvoltarea accesului persoanelor la servicii medicale de calitate.

Studiile arată că Georgia are nivelul cel mai scăzut din Europa de Est, în a folosi contraceptive. În 2016 mortalitatea maternală a fost estimată ca fiind una dintre cele mai mari din zona Europei, 36 la 100.000 vieți la naștere. Cauzele principale ale mortalității maternale în 2015 au fost hemoragiile (21), infecțiile (10.5), preeclamsia (hipertensiunea arterială) (5.3) și embolismul (5.3) (The Cureent State of Sexuality-Education in Cyprus-Georgia-Poland-Romania and Netherlands).

Educația sexuală în Polonia

Educația sexuală în Polonia este practic inexistentă. Începând cu 1999, curricula școlară cuprinde o clasă de educație sexuală de bază, care se bazează pe ideea de familie, căsătorie și moralitate creștinească. Curricula este centrată pe un set de valori pre-impuse. Nu există spațiu (psihologic) de a discuta sau de a accepta alte idei și valori asupra vieții, decât căsătoria și practicarea sexului pentru reproducere (The Cureent State of Sexuality-Education in Cyprus-Georgia-Poland-Romania and Netherlands).

Educația sexuală în România 

În România este permis ca tinerii să aibă acces la servicii de sănătate reproductivă și sexuală începând cu vârsta de 16 ani, dacă serviciul nu include proceduri chirurgicale, caz în care este nevoie de acordul unui părinte. Modulele de Educație Sexuală nu sunt predate într-o manieră cuprinzătoare, nu există traininguri pentru profesori și nici o evaluare corepunzătoare. Comparând rezultatele reale cu cele așteptate, cu privire la accesul universal la educație de sănătate, incluzând educație sexuală și reproductivă, s-a dovedit că un număr foarte mic de elevi a participat la acest tip de clase (6% în 2014-2015, potrivit Ministerului Educației) (The Cureent State of Sexuality-Education in Cyprus-Georgia-Poland-Romania and Netherlands).

Tinerii și adulții din societatea românească nu sunt conștienți de importanța pe care o are educația sexuală asupra calității unei vieți. Adulții trăiesc sentimente de frică, deoarece se gândesc că aceasta va conduce la promiscuitate și că tinerii își vor începe viața sexuală mai devreme. Institutul de Statistică al României susține că aproximativ 18.600 de adolescente au dat naștere unui copil în 2014, dintre care 2.212 au avut vârsta cuprinsă între 12-15 ani. Mai mult de două treimi trăiesc în mediul rural. Procentul adolescentelor care devin mame este printre cele mai mari din Europa, el fiind de 15.6% în 2013 (Eurostat-Oficiul de statistică al U.E), țara noastră fiind urmată de Bulgaria unde procentul este de 14.7%.

Consider că sănătatea este primordială în viața noastră și că trebuie să fim conștienți că noi avem responsabilitatea asupra vieții noastre, contribuind în fiecare zi cu ceea ce gândim, spunem și facem, la crearea marelui tablou al societății și lumii în care trăim. În fiecare zi putem decide să acționăm în favoarea unei vieți sănătoase, putem hotărî să facem sport, să citim cărți, să ne informăm, să pășim conștienți pe acest drum extraordinar spre centrul ființei noastre.

O parte importantă a sănătății este educația sexuală. Este responsabilitatea noastră de a ne întreba: “eu ce gândesc de fapt despre acest subiect”? Trebuie să ne găsim propria voce în sutele de voci și păreri care ne invadează mintea și sufletul, trebuie să credem în vocea noastră și să o lăsăm să grăiască adevăr. Adevărul circulă precum poveștile din popor, din grai în grai.

Educația sexuală înseamnă protecție, înseamnă putere, încredere în sine, în familie, în comunitate, adică evoluție.

Bibliografie

  1. Breuner, C.C., Mattson, G. (2016). Committee on adolescence, committee on psychosocial aspects of child and family health. American Academy of Pediatrics Vol.138 No.2 108(2):498
  2. Hickling, M. (2007). Educație sexuală pentru copii și adolescenți. București. Editura Humanitas
  3. https://www.ndtv.com/world-news/mothers-at-15-preganant-teenagers-of-romania-tell-their-tale-1402603
  4. http://youact.org/wp-content/uploads/2018/05/WEB-SPREAD_The-Current-State-of-Sexuality-Education-in-Cyprus-Georgia-Poland-Romania-and-the-Netherlands-Insights-from-a-Youth-Perspective.pdf
  5. https://www.ontario.ca/page/sex-education-ontario
  6. Virta, A. (2017). Sex Education in Finland from 1970 to 2010. Diaconia University of Applied Science

Sunt Cristina Nicolae, psiholog în cadrul Fundației Inocenți – Romanian Children’s Relief, psihoterapeut experiențial și psihosexolog. Cred în puterea extraordinară pe care fiecare om o are în sufletul său și cred că această putere este precum o lumină, lumina care ne arată drumul corect, chiar și atunci când noi credem că nu îl știm.

cristinanicolae004@gmail.com / cristina.nicolae@inocenti.ro

0755/698.936

Ianuarie 2019