Eduard Gruber

Eduard Gruber (n. 2 aprilie 1861, Iași – d. 28 martie 1896, București) – a fost un cercetător, întemeietorul psihologiei experimentale în România.

A urmat cursurile facultăţii de litere şi filozofie a Universităţii din Iaşi, în anii 1870-1884, având ca profesor de filozofie pe Constantin Leonardescu şi de psihologie, pedagogie şi estetică pe Constantin Dimitrescu-Iași. La examenul de licență susține o teză de filologie romanică: Studiu asupra genului elementelor latine în românește, în comparație cu celelalte limbi romanice (Iași, 1884).

Beneficiază de mentoratul lui Titu Maiorescu şi Alexandru Odobescu şi face, cu intermitenţă, studii la Sorbona şi Leipzig.

Sub îndrumarea lui Wilhelm Wundt obține titlu de doctor în psihologie în 1893. Teza de doctorat are ca temă Luminozitatea specifică a culorilor. În 1893 îi apare lucrarea de doctorat în „Studii filosofice”, alături de cea a lui Motru și ale altor nume celebre.

Preocupat fiind de un laborator de psihologie la Universitatea din Iaşi, în anul 1893, întorcându-se de la Leipzig, se opreşte la București în audienţă la Ministrul Instrucţiunii de atunci Take Ionescu. Acesta îi promite înfiinţarea unui laborator de Psihologie Experimentalaă. Iar la scurt timp este elaborat devizul pentru aparatură şi regulamentul de funcţionare, fiind asigurate spaţiul şi fondul bibliotecii.

În anul 1893, Eduard Gruber își începe activitatea în învățământul la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, la Facultatea de Litere și Filozofie, Catedra de psihologie, pedagogie și estetică. Practic în ziua de 21 octombrie 1893 ține lecția inaugurală și astfel ia ființă primul laborator de psihologie experimentală din România.

Accesați: Articole de studiu – personalități în psihologie