Sari la conținut

Discalculia

Discalculia – tulburare de calcul și raționament matematic, face parte din grupul tulburărilor specifice de învățare (TSI) ce au la bază o disfuncție neuro-biologică care afectează dezvoltarea capacității creierului de a opera cu numere.

Termenul „discalculie” provine din termenii greci „dis” (dificultate cu) și „culia” (calcule medii). Prima sa definiție a venit din mâna lui Kosc (1974), care a definit discalculia drept „dificultatea în funcționarea matematică rezultată dintr-o tulburare de procesare matematică bazată pe creier fără a compromite alte domenii de învățare”.

Chiar și copii cu inteligență peste medie pot avea tulburări specifice de învățare, datorită faptului că, în cazul TSI, este vorba doar de afectarea unor capacități parțiale specifice (anumite funcții cognitive) în timp ce abilitățile adaptative generale sunt nealterate.

„F81.2 Tulburare specifică a abilităților aritmetice. Include o alterare specifică a abilităților aritmetice neexplicată pe baza unei retardări mentale generale sau a unei școlarizări extrem de neadecvate. Deficitul constă în incapacitatea de a stăpâni operațiile aritmetice simple de adunare, scădere, înmulțire și împărțire (mai degrabă decât abilitățile matematice mai abstracte, ca algebra, trigonometria, geometria sau alte forme de calcul abstract).” ICD-10. – București: Ed. Trei, 2016, pg. 405

Accesați: D – Dicționar de psihologie

03 dec. 2022