Sari la conținut

Dezorientare

Dezorientare –  rătăcire, perplexitate. Fiinţa umană se situează într-un mod implicit în timp şi în spaţiu. În anumite afecţiuni (confuzie mentală, demenţă, sindromul lui Korsakov), pierderea acestui simţ de orientare se dovedeşte durabilă. Bolnavul, incapabil să diferenţieze părţile spaţiului său vital şi să le restructureze într-un ansamblu coerent, se rătăceşte în locuri cunoscute, confundă trecutul cu prezentul, se crede acasă la el pe când este la spital şi chiar nu izbuteşte să pună ordine în propria sa schemă corporală.

Accesați: Dicționar de psihologie