Site de psihologie

Despre psihanaliză

Psihanaliza este o știință care cercetează aparatul psihic ținând cont de existența unui loc foarte important din  interiorul său, care se numește inconștient. Psihanaliza este o știință a inconștientului.

Punctul de legătură este o construcție metaforică prin care psihicul uman este un copac cu rădăcinile în biologic, cu tulpina în psihologic și cu coroana în socio-cultural.

Omul se naște cu o anumită zestre biologică care reprezintă rădăcinile sale și care poartă numele de instincte. Noi ne naștem cu o anumită reprezentare, cu o anumită listă de instincte, însă fiecare dintre noi le folosește ulterior într-o manieră strict individuală.

Un mare psiholog spunea prin anii ʼ80 că: ”omul este o identitate psihică individuală, o constelație unică în timp și spațiu”.

Ce se transmite?

Se transmite faptul că doi oameni nu sunt la fel. Deși ne naștem cu o zestre oarecum la fel, modul în care folosim, maturizăm și dezvoltăm în comportamentul nostru această zestre ne face să fim extraordinar de diferiți.

Care este ținta finală a acestei dezvoltări?

Integrarea socio-culturală. Omul este o ființă eminamente socio-culturală. În cărțile de psihologie se vorbește numai de partea socială, dar să adăugăm și matricea culturală. Socialul reprezintă un anumit nivel economic, de cultură generală, de studii, etc., iar culturalul reprezintă arealul în care acest nivel se manifestă.

Ceea ce ne lasă părinții noștri este zestrea instinctuală. Ne naștem cu instinctele speciei fără de care nu putem supraviețui, pornind de la cele mai simple reflexe care ne ajută, de exemplu, să respirăm acolo unde nu ne-a învățat nimeni. Noi respirăm de-o manieră instinctuală fără să conștientizăm acest lucru. Abia când ceva ne blochează respirația devenim atenți la respirație și încercăm să o corectăm.

Omul are o listă nesfârșită de instincte. Permanent am putea să împărțim un instinct și să constatăm că este vorba de o clasă de instincte pe care o putem împărți în încă două, trei. Însă, convențional, în scop didactic, instinctele noastre pot fi cazate în două mari categorii: instincte sexuale și instincte agresive.

Omul se naște cu animalitatea lui pentru că, omul este la origine tot animal, aparține regnului animal. În momentul nașterii avem foarte puține elemente de tip socio-cultural. Ne recunoaștem mama după mirosul feromonic la fel ca la toate celelalte animale. Recunoașterea feromonică a mamei are loc la puiul uman cam la 4 secunde de la naștere. În primele zile, copilul nu poate face diferența între o sursă de lumină de tip veioză și mama sa. Dacă i se blochează mirosul feromonic, copilul nu mai poate să facă această deosebire.

Zestrea instinctivă ne ajută la supraviețuire, să ne adaptăm la acel nivel empiric de adaptare, unde factorul social nu este implicat. Ori la nivelul acesta avem nevoie să ne identificăm ca persoană. Agresivitatea ne ajută să ne apărăm de celălalt și să ne individualizăm, iar sexualitatea ne ajută la perpetuarea speciei.

Între partea instinctuală comună animalității și cum funcționăm noi, în raport cu zestrea noastră instinctuală, există o diferență.

Pentru a ieși în comportament, în exterior, instinctele umane trebuie să traverseze un aparat psihic ierarhizat și mult mai complex decât la animale. Animalele nu au un aparat psihic ierarhizat. Animalele nu au ceea ce se numește foarte convențional conștiință.

Aparatul psihic uman este ierarhizat. Avem o parte pe care nu o putem controla în inconștient și o parte pe care avem pretenția că o putem controla și anume în conștient.

Animalele nu au gândire, nu au limbaj și astfel nu au nici conștiință, în schimb au inteligență.

Dacă funcționarea instinctivă la om nu este la fel ca la animale, cel mai corect ar fi  să înlocuim termenul de instinct cu termenul propus de psihanaliză, și anume, cu cel de pulsiune.

În psihanaliză există o întreagă teorie foarte complicată a pulsiunii; pulsiunea este instinctul obligat să traverseze un aparat psihic mult mai complex și ierarhizat cum este aparatul psihic uman.

Dacă avem instincte sexuale și agresive este clar că avem și pulsiuni sexuale și agresive.

Unde va plesni aparatul nostru psihic?

În locul de minimă rezistență. Acolo unde avem o problemă în construcția noastră psihologică. Dacă problema noastră este de tip afectiv, vom face o depresie. Toate fazele noastre de dezvoltare psihologică au o semnificație în psihopatologie. Dacă lucrurile nu merg așa cum trebuie în perioada de dezvoltare psihologică, urmează să plătim cu multe neajunsuri.

Astfel că trebuie să găsim modalități prin care să scoatem în exterior excesul energetic în așa fel încât să împăcăm și economia internă , dar trebuie să ținem cont și de imperativele socio-culturale care ne așteaptă în exterior. Fără socio-culturalitate, dacă am fi pe o insulă pustie, probabil că ne-am apropia de partea instinctuală ca și modalitate de reprezentare a pulsiunilor noastre. De ce? Pentru că cenzura socio-culturală care ar rămâne ar fi numai de tip educațional nu de tip punitiv.