Despre feminitate și masculinitate în societatea modernă

Trăim într-o societate confuză, o societate în care identitatea individului nu mai există, nu mai contează dacă ești bărbat sau femeie ci doar nivelul de „putere” la care ai ajuns. Uităm esența sufletului nostru și învățăm pe măsură ce ne maturizăm să ignorăm adevăratele nevoi, să le îngropăm sub teancuri de diplome, target-uri și cerințe sociale.

Carl Gustav Jung vorbește în scrierile/teoriile sale despre Animus și Anima ca fiind partea opusă a psihicului feminin, respectiv masculin. Astfel, el susține că, de la naștere, în psihicul nostru există „bărbatul” și „femeia”, iar mai târziu în viață, atât corpul fizic cât și psihicul se dezvoltă, ajungând  să avem un sex dominant, iar complementar acestuia este cel opus. Aceasta poate fi o explicație a faptului că există femei cu înclinații spre rațional (sfera specifică masculinului) și bărbați ce sunt mai sentimentali/sensibili ( deprindere din spectrul feminin).

În societatea actuală  această latură a psihicului opusă genului (Animus și Anima), a cărei prezență este „sănătoasă/normală”, este adusă foarte mult la suprafață și tinde să „creeze” personaje confuze, ipostaze în care individului îi este din ce în ce mai dificil să se regăsească, să se înțeleagă și să își accepte rolul în societate. Ca urmare, femeile își pierd feminitatea și bărbații rămân fără masculinitate.

Emanciparea femeilor a avut la bază o idee și un concept bun – eliberarea femeilor din subjugarea bărbaților – însă feminismul extrem a dus prea departe această mișcare; s-a vrut egalitate între sexe, iar pentru asta femeile au ajuns  să demonstreze că și ele pot face tot ceea ce fac bărbații, ba chiar mai bine în unele cazuri, dar astfel femeia și-a pierdut feminitatea, s-a masculinizat, a apărut dorința de putere și s-a diminuat dorința de afectivitate și maternitate.

Pe parcursul a mii de ani, omul s-a dezvoltat și a ajuns, încă din preistoric, să observe că femeia este mai bună în zona sigură/adăpostită unde putea avea grijă de copii și gospodărie, iar bărbatul era eficient în procurarea hranei și apărarea teritoriului. Această diviziune a rolurilor a apărut din nevoia de supraviețuire prin înțelegerea predispozițiilor ancestrale ale sexelor. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să rămânem îngrădiți în acest șablon, fără a evolua, însă putem păstra tiparul în care știm deja că ne potrivim, să păstrăm încărcătura simbolică și tradițională a rolului pe care îl avem.

Studiile recente ne demonstrează că aceste schimbări se pot sesiza chiar și din punct de vedere fizic, dincolo de vestimentație (femeile începând să poarte haine masculine iar bărbații punând mai mult accent pe aspectul exterior), expresia facială și trăsăturile feminine s-au masculinizat, iar bărbații au început să aibă o înfățișare mai feminină. De asemenea, dezvoltarea tehnologiei care a facilitat un trai mai bun, a determinat o lipsă de implicare pe toate planurile familiei. Astfel, job-ul solicitant și extenuant, lipsa timpului petrecut alături de cei apropiați, duc la o comunicare superficială și un deficit major în implicarea pe plan personal. Aceste schimbări nu sunt lipsite de consecințe ci duc la o lipsă de complementaritate în viața de cuplu și familie, la o inversare a rolurilor. ( http://www.descopera.ro/dnews/14925680-revolutia-genului-spre-o-societate-fara-inima-feminismul-intre-politica-si-stiinta )

Un prim pas în rezolvarea acestei situații este însăși conștientizarea ei. Ca femeie, este necesar să-ți accepți feminitatea cu tot ce implică aceasta: instinctul feminin, latura emoțională, rolul matern, sensibilitatea, tandrețea, capacitatea de comunicare și empatie, dimensiunea ludică. Pentru a-ţi accepta masculinitatea,  ca bărbat trebuie să-ţi asumi: gândirea raţională, rolul patern, capacitatea de a oferi protecție, siguranță și stabilitate, spiritul competitiv. Fiind asumate aceste caracteristici ale fiecărui gen, se poate determina redobândirea identităţii. Astfel, se poate crea cu o mai mare ușurință complementaritatea în viața de cuplu, o simfonie perfectă și firească între bărbat și femeie.

Avantajul societății moderne este acela că, în prezent, nu mai definește și limitează fiecare caracteristică a fiecărui gen. Astfel, putem alege să fim feminine și dacă avem o meserie bărbătească sau masculini într-o profesie de domeniu feminin; nu mai avem tipare stricte în care să fie nevoie să ne încadrăm și avem libertatea de a ne autodefini. Dezavantajul limitelor este acela de a merge prea departe cu unele lucruri, desigur este important să ne putem alege singuri ce și cum vrem să fim în viață, dar totodată este necesar să știm care sunt consecințele acestor alegeri.

Un exemplu destul de des întâlnit în societatea actuală este acela al „bărbatului adolescent”, căruia îi este greu să se maturizeze și care este încă îngrijit de o femeie, pe care armata nu îl mai îmbărbătează (pentru că nu mai este obligatorie și mulți nu o mai fac) și care își creează o situație ce le permite să rămână în zona de confort; cel mai probabil acesta va trăi astfel până în jurul vârstei de 40 de ani (criza de 40 de ani), când va apărea nevoia de procreare și de urmași. Există desigur și exemplul „femeii de afaceri” care caută satisfacție și împlinire financiară și profesională, dar care ajunge să trăiască în frustrare în absența unui cămin călduros și a unei familii primitoare.

Evident că fiecare situație în parte este diferită și unică în felul ei și nimeni nu se încadrează în tipare 100%, însă suntem constant influențați de lumea în care trăim. Impactul acesteia ne face să fim într-o continuă schimbare, dezvoltare și autodefinire; fapt ce poate fi benefic sau dăunator în funcție de capacitățile și dorințele de adaptare. Într-o societate ce ne uniformizează poate fi dificil să ne descoperim și să ne menținem unicitatea.

Autori:

Roman Andreea – Psiholog și Consilier Vocațional 

Bejan Gianina – Psiholog și Psihoterapeut A.B.A.