Deprindere – dispoziţie relativ stabilă generată de un exerciţiu prelungit. Există deprinderi motorii, cognitive, sociale etc, formate prin repetarea regulată a unui eveniment. Repetarea nu este însă singura condiţie a deprinderii. Pentru ca aceasta să se formeze este necesar ca organismul să fie pregătit, să fie matur spre a o recepta: un copil nu poate învăţa să meargă sau să scrie dacă nu a atins un anumit nivel de maturizare. Funcţia deprinderii este economică: ea eliberează spiritul de actele care pot fi automatizate (mersul, conducerea unui vehicul…). Deprinderea prezintă totuşi pericolul de a sărăci fiinţa umană, de a o fixa în reţeaua automatismelor, de a-i scleroza spiritul şi afectivitatea.
Accesați: Dicționar de psihologie
