De ce să nu-ți inhibi emoțiile negative
Anca Harpa
Se remarcă în ultima decadă o puternică insistență în direcția emoțiilor pozitive, în direcția fericirii, încercând să se sublinieze tot mai mult importanța acestora în detrimentul emoțiilor negative, emoții pe care oamenii sunt încurajați să și le inhibe. Fericirea a ajuns să fie, din păcate, promovată ca fiind un scop obligatoriu al oamenilor, cu alte cuvinte, ideea transmisă este aceea că scopul vieții fiecăruia dintre noi trebuie să fie acela de a fi fericiți.
Este important de știut faptul că oamenii răspund doar emoțiilor care au sens pentru ei. Dacă una dintre emoțiile simțite de către cineva nu ar avea sens pentru el, atunci aceasta ar dispărea din bagajul lui psihologic. Cu alte cuvinte, nu există stări emoționale care să fie lipsite de sens, indiferent că sunt pozitive sau negative, ci există doar stări emoționale ca răspuns la un factor care are sens și semnificație pentru persoana în cauză. Ba chiar mai mult, oamenii folosesc stările emoționale în care se regăsesc într-un anumit moment drept informații pentru obiectul, acțiunea sau comportamentul pe care îl manifestă sau pe care îl judecă.
Această idee, de fericire ca scop obligatoriu al oamenilor, a ajuns deja să ne înconjoare aproape peste tot, inducând, firește, vinovăție în rândul celor care în urma comparațiilor cu semenii constată că nu reușesc să ajungă în acest stadiu. Există, din păcate, tot mai multe cărți și tot mai multe publicații diseminate pe toate canalele, în care ni se spune că trebuie să fim fericiți că altfel suntem sortiți eșecului.
În contracarea acestei idei promovată de cei care nu sunt psihologi și care nu ar trebui să se ocupe cu asta, dar care și-au făcut bine calculele beneficiilor, aș dori să fac următoarele precizări:
Emoțiile pozitive
Emoțiile pozitive ne oferă flexibilitate cognitivă și comportamentală. În starea emoțiilor pozitive, oamenii devin mult mai creativi, fac asocieri de idei mult mai spontan și facil. Totodată, trăirea emoțiilor pozitive, cum ar fi de exemplu, momentul în care ne îndrăgostim, face ca oamenii aflați sub această stare să aibă o singură preocupare, și anume, aceea de a face tot posibilul ca fericirea să continue, eventual să nu se termine niciodată. Dezavantajele ar fi acelea că, sub influența emoțiilor pozitive, oamenii sunt mai lipsiți de raționament, pot fi amăgiți mai ușor nu doar de propriile gânduri, ci și de ceilalți oameni cu care intră în interacțiune. De exemplu, cu privire la mesajele persuasive (reclame) demonstrează o procesare periferică (sunt mai degrabă interesați de aspecte estetice și mai puțin de conținut sau de calitatea unui produs). Sub influența unei emoții puternic pozitive, este foarte probabil ca oamenii să omită anumite detalii care se pot dovedi a fi importante, datorită faptului sub influența acestor stări orice focalizare pe detalii rezultă solicitantă, oamenii nefiind dispuși de solicitări cognitive prea mari, singura lor grijă fiind aceea de a face tot ce le stă în putință ca bucuria să continue. Un alt aspect de menționat este acela că fericirea nu face oamenii mai buni, ci îi face hipermotivați să rămână fericiți, chiar cu prețul de a deveni răi pentru a-și menține această fericire.
În concluzie, emoțiile pozitive sunt benefice, refacerea după o stare negativă este mai rapidă dacă suntem expuși la emoții pozitive, dar să nu omitem faptul că în stări puternic pozitive există riscul să gândim greșit, mai exact, să selectăm doar aspectele care continuă să ne asigure emoția pozitivă, ignorându-le pe celelalte care ar putea amenința continuitatea fericirii.
Emoțiile negative
Oamenii sunt tot mai încurajați să-și inhibe sau să-și ignore emoțiile negative, această încurajare având loc în urma expunerii la materiale potrivit cărora oamenii trebuie să fie doar fericiți și nu altfel. În acest context este relevantă evidențierea avantajelor cognitive ale stărilor negative în detrimentul celor ale stărilor pozitive :
Emoțiile negative au, de fapt, un avantaj foarte important; oamenii sunt mai capabili să rezolve sarcini de logică și să gândească mai corect. Această corectitudine este mai crescută în stările emoționale negative, față de cele pozitive. O stare de anxietate, de exemplu, îi activează pe oameni, îi face să conștientizeze pericolele, motivându-i să găsească soluții la problemele întâmpinate (anxietate ca stare contextuală, deci pe termen scurt, nu anxietate ca trăsătură, deci context clinic). De asemenea, tristețea (pe termen scurt) îi determină pe oameni să se retragă, să sondeze toate posibilitățile de soluționare, să mediteze asupra evenimentului pentru a-și putea reconstrui resursele pentru mai departe. Regretul, de exemplu, este prilejul unei lecții. Dezavantajul emoțiilor negative este acela că, pe termen lung sunt foarte costisitoare fiziologic și riscante psihologic!
Acestea fiind spuse, reluând premiza inițială a acestui articol, i-aș încuraja pe oameni să nu-și impună de dragul trendului să gândească pozitiv doar pentru a se alinia în rândul celorlalți care au acceptat deja acest compromis. I-aș încuraja pe oameni să adopte o gândire rațională care poate presupune atât emoții pozitive cât și negative. Este normal ca în cazul unui deces, divorț, sau al unui alt eveniment neplăcut, oamenii să fie triști și nu e deloc normal ca în astfel de contexte să gândească pozitiv. Așadar, încurajez considerabil oamenii să-și accepte și emoțiile negative, care au rolul loc și care fac parte dintr-o gândire rațională.
Este o mare greșeală promovarea ideii de ”Gândire pozitivă cu orice preț”. Încurajez gândirea rațională care, firește, poate fi pozitivă sau negativă în funcție de context. Este important de știut faptul că emoțiile sunt post-cognitive. Dacă oamenii gândesc într-un mod rațional, și emoțiile lor vor fi mai ușor de gestionat, acestea fiind, la rândul lor, sănătoase și mai ales firești contextului.
Vă doresc o toamnă cu gânduri și emoții firești contextului!!!
