David J. Linden – Mintea ca întâmplare: cum ne-a oferit evoluţia creierului, iubirea, memoria, visele şi pe Dumnezeu
Textura particulară a sentimentelor, percepţiilor şi acţiunilor este derivată, în mare măsură, din faptul că creierul nu este o maşină de rezolvat probleme optimizată, generică, ci mai degrabă o aglomerare ciudată de soluţii ad-hoc acumulate de-a lungul a milioane de ani de istorie evoluţionistă.
La naştere, volumul creierului uman este de aproximativ 400 de cm3, cam cât creierul unui cimpazeu adult. El va continua să crească destul de rapid până la vârsta de 5 ani, moment în care atinge aproximativ 90% din mărimea maximă. După vârsta de 5 ani, creierul continuă să crească într-un ritm mai lent, stabilizându-se cam la vârsta de 20 de ani. Perioada de la naştere la 20 de ani, în care creierul îşi măreşte volumul cu mai mult de 300%, este acompaniată de o serie de schimbări structurale. O subcategorie de celule gliale din creier secretă mielină, o substanţă izolantă ce se înfăşoară în jurul axonilor pentru a accelera propagarea impulsurilor şi a reduce consumul de energie. Secreţia de mielină determină o creştere a volumului materiei albe. În plus, aceasta este o perioadă de ramificare extensivă şi elaborare a dendritelor şi axonilor acompaniată de formarea a multe, multe sinapse noi.
Constrângerile designului evoluat al creierului au condus în cele din urmă la aproape fiecare particularitate specific umană: copilăria noastră lungă, capacitatea de a avea o memorie extinsă, căutarea iubirii şi a relaţiilor de durată, nevoia de a crea naraţiuni convingătoare şi, până la urmă, impulsul cultural universal de a crea explicaţii atât religioase cât şi ştiinţifice.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: Linden, David J., Mintea ca întâmplare: cum ne-a oferit evoluţia creierului, iubirea, memoria, visele şi pe Dumnezeu / David J. Linden, trad. Brânduşa Popa, Bucureşti, Ed. Herald, 2012
Accesați: Cărți care au schimbat percepțiile unor generații întregi
