Site de psihologie

Cuplabilitate

Cuplabilitate – stare a celui care a comis o faptă condamnabilă. Alături de culpabilitatea reală, obiectivă, care exprimă violarea gravă a unei reguli, la numeroşi indivizi găsim un sentiment mai mult sau mai puţin clar de vină subiectivă, care se exprimă inconştient în comportament sau inspiră acea angoasă a omului hăituit de o crimă nemărturisită sau imaginară. După psihanalişti, acest sentiment şi-ar avea sursa în ,,complexul lui Oedip”. Când sentimentul de culpabilitate devine intens, el poate determina nevroza şi chiar nebunia. Unii deliranţi se acuză de toate faptele abominabile din lume, trăiesc într-o permanentă stare de culpabilitate dureroasă, caută să se pedepsească, să se chinuiască, să se mutileze şi chiar să se omoare. În lucrarea sa Universul morbid al greşelii (1949), A. Hesnard a arătat că la baza oricărei nebunii stă o culpabilitate ireală, ale cărei rădăcini sunt infantile şi pe care bolnavul încearcă în mod disperat să o suprime, deoarece ea constituie o ameninţare de temut pentru valoarea sa personală.

Accesați: Dicționar de psihologie