Sari la conținut

Credinţele iraţionale

În general, terapia cognitiv-comportamentală consideră problemele psihologice ca fiind răspunsuri dezadaptative învăţate, susţinute de cogniţii disfuncţionale. În consecinţă, se accentuează necesitatea identificării şi modificării cogniţiilor dezadaptative și înlocuirea comportamentelor disfuncţionale (Ellis & Dryden, 1997).

O credinţă iraţională se defineşte prin faptul că este incorectă din punct de vedere logic, este incongruentă cu realitatea obiectivă şi blochează scopurile individului. Prin contrast, credinţele raţionale se bazează pe realitatea empirică, facilitează atingerea scopurilor persoanei şi respectă principiile logicii (Maultsby apud DiGiuseppe, 1996).

Credinţele iraţionale:

  • sunt cogniţii evaluative (adică relevante pentru scopurile individului), cu semnificaţie personală, de natură absolutistă, dogmatică;
  • generează emoţii negative dezadaptative;
  • sunt iraţionale deoarece sunt rigide şi blochează atingerea scopurilor.

Corespondentele raţionale ale lor:

  • sunt cogniţiile evaluative cu semnificaţie personală, de natură preferenţială, nonabsolutistă;
  • duc la emoţii pozitice sau negative adaptative;
  • sunt raţionale deoarece sunt flexibile şi nu se interpun în calea atingerii scopurilor individului. (Ellis & Dryden, 1997).