Confuzie mintală – stare patologică trecătoare şi rareori durabilă, caracterizată prin tulburări ale lucidităţii şi clarităţii conştiinţei. Constă din funcţionarea anormală a percepţiei, memoriei, gândirii, ceea ce duce la dezorientare în timp şi spaţiu. Bolnavul nu-şi aminteşte numele, nu ştie unde se află, nu cunoaşte datele calendaristice, pare a fi rătăcit. De aici, anxietatea. Uneori, apar iluzii şi halucinaţii. Este întâlnită în unele infecţii (tifos exantematic, febră tifoidă), în intoxicaţii (alcool, ciuperci), în traumatismele craniene. Se deosebeşte de demenţă prin conştiinţa pe care o are subiectul despre dificultăţile sale; şi prin eforturile pe care le depune pentru a se redresa.
Accesați: Dicționar de psihologie
