Conflict social – Situaţiile de interacţiune caracterizate prin divergenţe de interese, competiţii de putere şi antagonisme de scopuri generează conflicte. Atunci când conflictul priveşte structuri şi organizaţii şi opune grupuri sau categorii de actori sociali, şi, în aceeaşi măsură, când el divizează indivizi în grupuri sau instituţii, sau când indivizii între ei împiedică exercitarea rolurilor şi statutelor lor punând problema ierarhiei şi poziţiei lor, conflictul este numit social. Un conflict social exprimă deci o multitudine de conflicte care se suprapun în diverse sectoare de interacţiuni categoriale, grupale sau individuale. Intensitatea conflictului creşte în funcţie de raportul de forţă între grupuri de presiune, interese apărate şi puteri implicate. Violenţa apare atunci când rivalitatea şi obiectivele adversarilor par ireconciliabile sau când negocierea nu ajunge la un compromis provizoriu care atenuează fricţiunile legate de raporturile adverse. Conflictul social deţine o funcţie structurantă în jocul interacţiunilor (G. Simmel) şi în organizarea câmpului relaţiilor între indivizi şi grupuri. El implică reconfigurarea elementelor antagoniste şi căutarea unui regulament, eventual făcând apel la un al treilea mediator. Orice conflict social ajunge la o redistribuire a forţelor şi a tensiunilor, modificate prin coaliţiile şi alianţele strategice care permit rezolvarea sa.
Accesați: Dicționar de psihologie
