Sari la conținut

Conflict psihic

Conflict psihic – Expresie a lui S. Freud, concomitentă cu descoperirea psihanalizei între anii 1895 şi 1898 şi din care a făcut noţiunea centrală pentru înţelegerea viselor şi nevrozelor. Este vorba de conflicte intrapsihice care pot fi asociate cu conflicte intersubiective sau intergrupale, însă S. Freud a studiat puţin pe acestea din urmă. Anumite conflicte intrapsihice sunt conştiente (conflicte între o datorie şi o dorinţă, conflicte între două dorinţe contrare, conflicte între o dorinţă şi imposibilitatea concretă a realizării ei) şi sunt însoţite de angoasă. Pentru S. Freud, conflictele conştiente (dar şi simptomele nevrotice, trăsăturile de caracter, nu în mod necesar trăite ca fiind conflictuale şi angoasante) derivă din conflicte inconştiente a căror expresie mai mult sau mai puţin deghizată sunt şi care, prin activitatea psihică, sunt transformate în formaţiuni de compromis. Fiecare psihonevroză tinde să se organizeze în jurul unui conflict specific: istericul se apără prin refularea dorinţei insaţiabile de a fi iubit; obsedatul se apără prin deplasarea unei uri chinuitoare; paranoicul se apără prin proiecţia de dorinţe homosexuale intolerabile etc. Stadiile dezvoltării psihosexuale sunt egal marcate prin conflicte specifice: în stadiul oral, aviditatea se descompune în identificarea cu obiectul iubit şi încorporat; în stadiul anal, sadismul este întors spre sine şi/sau în contrariul său; în stadiul falic-narcisic, fantasma de a fi falusul atotputernic este dezminţită prin angoasa de castrare. Conflictul poate rămâne localizat într-o parte a psihismului.

Accesați: Dicționar de psihologie