Conflict cognitiv – Stare în care se află un subiect oscilând între două concepte, două reguli sau moduri de rezolvare discordante ori incompatibile pentru una şi aceeaşi problemă. Şcoala de la Geneva consideră conflictul cognitiv ca un element motric al dezvoltării copilului. După J. Piaget, orice structură nouă integrează coordonându-le scheme de asimilare anterioare. Aceste coordonări pot ajunge la dezechilibre resimţite de subiecţi drept conflicte sau contradicţii. Conflictul este înainte de toate perturbator (cu posibilităţi de regresii momentane sau încercări de compromis parţiale). Deplasarea conflictului se produce mai mult sau mai puţin rapid dacă o nouă acomodare compensatorie între scheme este accesibilă subiectului. Noţiunea de conflict cognitiv revelează diferenţele între o teorie a achiziţiei bazată pe procesele dinamice subiacente construcţiilor cognitive şi teoriile clasice ale învăţării.
Accesați: Dicționar de psihologie
