Complex – termen introdus de C.G. Jung, desemnează o totalitate de trăiri şi de trăsături personale cu un fond afectiv foarte intens, declanşate de evenimente, situaţii, relaţii umane etc. mai mult sau mai puţin generale care au un caracter frustrant. Formarea lor este plasată la vârstele cele mai fragede atunci când conştiinţa şi personalitatea sunt neelaborate şi structurile prea labile pentru a asigura reglarea vieţii subiective, iar manifestarea lor la vârstele mai înaintate este legată de evitarea acestor situaţii iniţial frustrante. Deci complexul poate fi denumit ca o structură dinamică inconştientă, înzestrată cu mecanisme de autoreglare, reprezentând reacţia împotriva existenţei, la nivelul întregii structuri a personalităţii, a unei surse permanente de dezechilibru. După Laplanche şi Pontalis, complexul este un ansamblu organizat de reprezentări şi amintiri cu o puternică valoare afectivă parţial sau total inconştient. Complexul se constituie pornind de la relaţiile interpersonale din isteria infantilă. În acest caz complexul structurează toate nivelele psihologice: emoţii, atitudini conduite etc. De aici reiese că el are la bază un conflict, un conflict generat fie de structurile sociale care intervin prin modificările de statut şi rol (complexul de inferioritate), fie prin reprimarea de către filtrajul social a unor tendinţe, rezultând din situaţii sociale determinate, în special familiale (complexul lui Oedip).
Accesați: Dicționar de psihologie
