Comparația socială în social media – efecte la nivel psiho-emoțional

Comparația socială în social media – efecte la nivel psiho-emoțional

Ana-Maria Vioreanu*, Marius Leca**

* Departamentul de Psihologie, Universitatea din București

** Departamentul de Sociologie, SNSPA

Introducere

Timpul petrecut pe rețelele de socializare a devenit, în mod considerabil, un obicei pentru mulți dintre noi. Fie că suntem prezenți activ, prin postări, reactualizări ale evenimentelor de viață sau pur și simplu prin comunicare cu ceilalți, fie în mod pasiv (ținându-ne la curent cu știrile din viața rețelei sociale, dar evitând să împărtășim și noi ceva) fiecare interacțiune din spațiul virtual are un anumit impact. Poate cel mai important este impactul de la nivel psiho-emoțional, la care, fie că vrem sau nu, suntem expuși odată intrați în portalul în care informațiile curg constant. Provocarea apare atunci când informația pe care o aflăm își pierde statusul obiectiv și ajunge să influențeze aspecte subiective ale propriei persoane.

Ce este comparația socială și cum se manifestă în mediul virtual

Trecând de la perioada socialistă la o etapă total nouă pentru societate, atât postsocialismul, cât și perioada tranziției prin care România a trecut au reprezentat pentru aceasta o preschimbare a modului în care indivizii ajung să se compare la nivel social. Perioada socialistă a impus oamenilor o uniformizare a stilului de viață și a modului de afișare în societate. Cu alte cuvinte, lipsa produselor de export și, mai exact, a vestimentației nediversificate, îi făcea pe aceștia să fie greu de individualizat.

Festinger (1954), definea conceptul de comparație socială ca fiind un stimul ce se află în interiorul fiecărui individ, care are capacitatea să observe și să măsoare diverse opinii. Ele ajung a fi catalogate ca imagini ce fac referire la realitatea fizică. Prin urmare, individul privește un tablou și face comparații între el și ceilalți.

Astfel, teza lui Festinger ajunge să fie pusă în relație cu ceva ce astăzi se află în sfera de atenție a multor indivizi, și anume social media. Aceasta are o latură prosperă ce poate modifica radical starea de spirit a individului.

Starea de bine este teoretizată ca o emoție ce are putere stimulativă asupra calității vieții individului. Indicatorii ce stau la baza stării de bine sunt: starea materială, accesul la educație/servicii sociale de calitate, gradul ridicat de satisfacție pe care îl au indivizii cu propria viață, potențialul de dezvoltare, sănătatea mintală, dar și calitatea relațiilor sociale. Starea de bine nu este influențată în totalitate de trecut ori de factori fizici, ci ea rămâne și în responsabilitatea noastră, la felul cum gestionăm situațiile din viața noastră și cum putem transforma ceva negativ în pozitiv.

Starea de bine poate fi corelată și cu inteligența emoțională, ce are ca rol fixarea și dezvoltarea bunăstării psihologice. Inteligența emoțională ne ajută să putem controla gândurile negative, ne impulsionează în a avea o perspectivă optimistă, încurajatoare și motivantă asupra stilului de viață și a evenimentelor ce fac parte din viața cotidiană (Antoci & Rusu, 2021).

Teza „conceptului de comparație socială” are astăzi o zonă mai largă de acoperire ce include orice acțiune prin care indivizii își raportează propriile caracteristici cu ale altora,  ce au grade diferite și niveluri diferite de comparație între ele (Dijkstra, Gibbons, & Buunk, 2010).

În continuare, va fi prezentat un studiu despre „efectul de selfie” din cadrul rețelelor de  social media.

Selfie-urile au atins un punct maximal cultural în întreaga lume. Selfie se referă la un autoportret pe care o persoană îl face folosind un telefon performant, smartphone. Pe scurt, scopul studiului cu pricina a fost de a examina procesul prin care caracteristicile individuale cresc indirect comportamentul de autoeditare prin comparație socială. În primul rând, demersul cercetării a pornit de la întrebarea – cine se angajează într-o astfel de comparație a aspectului? S-a plecat de la premisa că angajarea în procesul sau procesele de comparație socială ajung a fi realizate relativ automat, dar la nivel individual diferențele pot să existe. O variabilă ce stă la temelia comparației sociale este pusă în relație cu aparențele (aspectul) pe care individul sau grupul de indivizi îl postează pe rețelele sociale, astfel apărând comparația dintre membrii rețelelor respective de socializare. Cu cât un utilizator de social media folosește mai multe conturi afiliate diverselor rețele sociale – comparația socială primește o mai mare expunere față de pozele postate, ce poate stârni diferite emoții între membrii rețelei (e.g. Instagram, Facebook, Snapchat). Partea teoretică susține faptul că orientarea interpersonală este în legătură cu nivelul ridicat de orientare a comparației sociale. Cu alte cuvinte, cu cât individul este mai interesat de opinia celorlalți, ca de exemplu divulgarea reciprocă, acesta manifestă un grad ridicat de orientare spre comparație socială (Jiyoung, 2017).

Să nu uităm că o foarte mare parte dintre indivizi ajung să folosească social media pentru a se conecta, comunica și a putea interacționa unii cu ceilați. Pe lângă această motivație prinicipală însă, alte fenomene apar în interacțiunea omului cu mediul virtual, care nu întotdeauna sunt conștientizate, dar care, cu siguranță, au un impact semnificativ.

Efectele comparației sociale pe social media la nivel psiho-emoțional

Tendința de a ne compara cu ceilalți este una naturală, pe care orice om o simte la un moment dat. Aceasta poate servi numeroase funcții, fie ele adaptative (i.e. auto-evaluare, auto-determinare, căutarea inspirației sau alegerea afilierii) sau maldaptative (i.e. auto-critică, scăderea stimei de sine, afect negativ). Atunci când o persoană alege să se compare cu alte persoane care au un statut superior (i.e. comparație socială ascendentă), aceasta își poate crea oportunități de creștere și auto-dezvoltare prin puterea exemplului, prin discernerea și selectarea acelor calități pe care persoana în cauză nu le posedă încă, dar sunt dezirabile și modalități prin care poate ajunge la ele. Cu toate acestea, un posibil dezavantaj pe care comparația socială ascendentă îl impune este faptul că scade calitatea evaluării sinelui și poate face persoana să se simtă inadecvată din punct de vedere social, afectând satisfacția cu viața, dispoziția și starea de bine psihologic (Chou & Edge, 2012).

Atunci când vine vorba de spațiul virtual, cea mai prezentă formă de comparație socială online este cea ascendentă. Unul dintre principalele motive este acela că oamenii își creează imagini de sine mult mai favorabile, având la dispoziție timpul și spațiul necesar formării unor auto-prezentări care să fie cât mai aproape de sinele ideal. De exemplu, utilizatorii Facebook au oportunitatea de a-și puncta trăsăturile dezirabile în descrieri și postări atent construite, selectând doar acele aspecte care le-ar putea servi anumitor scopuri (e.g. creșterea imaginii sociale, atragerea partenerilor). Acest lucru este, în mod considerabil, mai dificil offline, întrucât în interacțiunile față în față nu au parte de același grad de contemplație și flexibilitate.

Din aceste motive, cel mai adesea, pe rețelele de socializare se vor găsi răspândite imagini de sine pozitive, mai degrabă decât cele negative, facilitând procesul de evaluare reflectată (i.e. evaluarea sinelui pe baza opiniilor percepute ale altora). Așadar, utilizatorii social media sunt mai înclinați să creadă ca alți oameni sunt mult mai fericiți decât ei, trăiesc vieți mai împlinite și au mai mult succes decât ei, mai ales în condițiile în care nu cunosc persoanele respective și offline. Acestea din urmă au un impact negativ asupra stării de bine psihologic, afectând și stima de sine prin auto-evaluări negative (Vogel, Rose, Roberts, & Eckles, 2014).

Mai mult decât atât, cercetări recente au adus în lumină faptul că acele persoane care au tendința de a se compara social în mediul virtual raportează o creștere a simptomatologiei depresive și o discrepanță accentuată între sinele prezent și cel ideal (Feinstein, et al., 2013). Pe lângă asta, o implicație importantă a comparației sociale se reflectă la nivelul emoțiilor. Studiile indică cum comparația socială induce frecvent invidia. Aceasta apare în urma mecanismului de evaluare atât a sinelui, cât și a grupului social din care o persoană face parte. Mai precis, social media favorizează prezentarea unor imagini sociale excesiv de pozitive, care corespund prea puțin cu realitatea obiectivă (i.e. persoana), astfel încât cel care se compară pe sine cu ceilalți ajunge la concluzia că nu doar nivelul lui personal este mult mai jos, ci este și foarte greu de schimbat. Astfel, apar sentimente de rușine și neajutorare în raport cu îndeplinirea rolului social. Acest lucru poate afecta puternic starea de bine psihologic, întrucât statutul și îndeplinirea cu succes a rolurilor sociale reprezintă, pentru fiecare persoană, o motivație intrinsecă și, deci, un obiectiv ce se dorește atins (Lim & Yang, 2015).

Pe de altă parte, varietatea de informație despre ceilalți pe care social media o oferă facilitează comparațiile sociale forțate. De exemplu, o persoană nu trebuie să caute intenționat o anumită informație despre altcineva, întrucât această informație poate apărea pur și simplu pe platformele de socializare. Așadar, dacă un individ intră pe Facebook și vede că unul dintre prietenii lui tocmai a luat o notă mai mare decât el la un examen, acest lucru poate avea un impact negativ semnificativ asupra percepției de sine prin comparație socială ascendentă. Pe deasupra, frecvența cu care suntem tentați să ne angajăm în comparații sociale în spațiul virtual este mai mare decât cea din spațiul real, offline, tocmai datorită rețelei mari de oameni la care avem acces și despre a căror viață putem afla câte ceva în fiecare zi (Midgley, 2013).

Implicațiile comparației sociale online nu se reflectă doar la nivel psiho-emoțional, ci și la nivelul identității de sine. Luând în considerare prevalența crescută a social media din viața adulților tineri şi faptul că în acest stadiu se dezvoltă cel mai mult identitatea de sine, ne putem aștepta la efecte însemnate a comparației sociale asupra identității de sine. Pe scurt, identitatea de sine se formează prin intermediul a trei stiluri:

  • Identitatea de sine bazată pe stil informațional – reprezintă cea mai benefică metodă de construire a acesteia; persoanele cu acest stil caută în mod activ informațiile necesare pentru dezvoltarea de sine, analizează și aplică abilități de rezolvare de probleme și luare de decizii informate cu scopul de a atinge o creștere personală sănătoasă;
  • Identitatea de sine bazată pe stil normativ – caracterizată de complianța la normele sociale, o tendință spre a respecta reguli și o rigiditate în fața schimbării; persoanele cu acest stil se conformează ușor la grup și prezintă toleranță scăzută la incertitudine și caracter defensiv;
  • Identitatea de sine bazată pe stil difuz-evitant – caracterizată de evitarea înfruntării problemelor de identitate; astfel de persoane tind să ia decizii pe baza stimulilor situaționali și a consecințelor, prezentând un simț al sinelui instabil și fragmentat (Yang, 2021).

Așadar, procesul de comparare socială se întâmplă pe două traiectorii egal importante: una socială, în care persoana este atentă la ceilalți și la mediul din jurul ei, și una personală, în care intră în joc stilul de procesare al identității de sine. De exemplu, o persoană care se angajează în comparație socială în mediul online poate face apel la componenta socială prin presiunea socială percepută de a fi prezent și receptiv online și la componenta personală prin ruminație. Presiunea socială percepută de a fi receptiv online (numită și „prindere” sau „stresul de disponibilitate”) provine dintr-o dorință internă de a se conforma la așteptările sociale de a fi accesibil și disponibil pentru ceilalți. Acest lucru atrage după sine dorința de a fi popular, de a primi atenție și acceptare din partea celorlalți și de a-și însuși abilități sociale superioare legându-se, deci, de stilul normativ de procesare al identității de sine (Hall, 2017; Steel et al., 2020).

Problema apare atunci când persoana care și-a internalizat așteptările de a fi constant disponibil online, începe să dezvolte o nevoie perpetuă de a fi conectat și de a-și redistribui resursele cognitive (i.e. atenție și energie) către spațiul online. Consecințele acestui comportament se resimt la nivelul identității de sine și al nevoilor de bază de autonomie și competență (ajungând ca la un moment dat, să nu mai poată obține sentimentul de satisfacție față de propria persoană) (Stapleton, Luiz, & Chatwin, 2017).

Cu toate acestea, dacă persoana care se compară social în mediul online dispune de anumiți factori de protecție, precum abilități adaptative de reglare emoțională (e.g. reevaluarea cognitivă), stimă de sine stabilă, suport social și imagine de sine structurată, aceasta va fi mai puțin predispusă la a investi resurse cognitive excesive în spațiul virtual și la a rumina după ce se deconectează din online (Hou, Xiong, Jiang, Song, & Wang, 2019).

De asemenea, este important de specificat faptul că fenomenul de comparație socială nu este în esență unul negativ. Cercetările indică și aspectele pozitive care pot reieși de aici precum auto-îmbunătățirea, conectarea socială (prin experiențe de viață împărtășite) și niveluri mai mari de satisfacție cu viața (în special prin intermediul comparației sociale descendente, adică prin comparația cu persoane care au un statut inferior). Acest aspect s-a accentuat cu atât mai mult în ultima perioadă, în care izolarea socială a fost impusă. Studiile arată că atunci când oamenii de confruntă cu situații amenințătoare asupra stării de sănătate (cum este în cazul pandemiei Covid-19) tind să se compare spontan cu prieteni aflați în aceeași situație sau mai defavorizați, într-un efort de a consolida stima de sine (Ruggieri, Ingoglia, Bonfanti, & Lo Coco, 2021).

Concluzie

Așadar, în funcție de modul în care este aplicată, comparația socială în mediul online poate fi adaptativă sau maladaptativă, cu o precădere spre consecințele negative. Există însă factori psihologici protectori și tehnici (e.g. restructurare cognitivă, trainingul abilităților sociale) care pot ajuta la împiedicarea efectelor dăunătoare ale comparației sociale ascendente asupra stării de bine psihologic. Important este ca timpul petrecut pe social media să fie unul controlat, la fel și conținutul pe care alegem să-l vedem zilnic în fluxul de știri și, nu în ultimul rând, să ne asigurăm că acțiunile pe care le întreprindem online nu ajung să ne afecteze identitatea de sine.

Referințe

Antoci, D., & Rusu, R. (2021). Inteligența Emoțională și Starea de Bine. „Materialele Conferinței Republicane a Cadrelor Didactice”, 25-26.

Chou, H., & Edge, N. (2012). They are happier and having better lives than I am” : The impactof using Facebook on perceptions of others’ lives. Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, 15, 117-121.

Dijkstra, P., Gibbons, F., & Buunk, A. (2010). Teoria comparației sociale. Fundamente psihologice sociale ale psihologiei clinice, 195-211.

Feinstein, B., Hershenberg, R., Bhatia, V., Latack, J., Meuwly, N., & Davila, J. (2013). Negativesocial comparison on Facebook and depressivesymptoms: Rumination as a mechanism. Psychology of Popular Media Culture, 2, 161-170.

Festinger, L. (1954). A theory of social comparison processes. Human Relations.

Hall, J. (2017). The Experience of mobile entrapment in daily life. Journal of Media Psychology, 29(3), 148-158.

Hou, Y., Xiong, D., Jiang, T., Song, L., & Wang, Q. (2019). Social media addiction: Its impact, mediation, and intervention. Journal of Psychosocial Research on Cyberspace, 13(1).

Jiyoung, C. (2017). Virtual makeover: Selfie-taking and social media use increase. Computers in Human Behavior.

Lim, M., & Yang, Y. (2015). Effects of users’ envy and shame on social comparison that occurs on social network services. Computers in Human Behavior, 300-311.

Midgley, C. (2013). Keeping in Touch or Keeping Score? Social Comparisons on Facebook. Toronto.

Stapleton, P., Luiz, G., & Chatwin, H. (2017). Generation validation: The role of social comparison in use of Instagram among emerging adults. Cyberpsychology, Behavior and Social Networking, 20(3), 142-149.

Steel, R., Hall, J., & Christofferson, J. (2020). Conceptualizing digital stress in adolescents and young adults: Toward the development of an empirically based model. Clinical Child and Family Psychology Review, 23(1), 15-26.

Vogel, E., Rose, J., Roberts, L., & Eckles, K. (2014). Social Comparison, Social Media, and Self-Esteem. Psychology of Popular Media Culture, 3(4), 206-222. doi:http://dx.doi.org/10.1037/ppm0000047

Yang, C. (2021). Social media social comparison and identity processing styles: Perceived social pressure to be responsive and rumination as mediators. Applied Developmental Science.

Despre autori:

A.V., MSc, Psihologia Sănătății – Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București.

M.L., student în cadrul Facultății de Științe Politice, Specializarea Sociologie, SNSPA.

Arii de interes în cercetare clinică, psihologia educației, socio-politică.