Cazuistică – sistem de investigaţii, analize şi practici centrate pe cazuri particulare, individuale. Ansamblul datelor şi învăţămintelor extrase din studiul cazurilor servind pentru înţelegerea şi rezolvarea unor noi cazuri. Originar, acest sistem de lucru a fost utilizat în seminariile de morală teologică. În epoca modernă cazuistica a devenit modalitate principală a teoriei şi practicii medicale, conform principiului: nu există boli în genere ci numai bolnavi individuali. În secolul nostru, din iniţiativa unui grup de la Universitatea Harvard, cazuistica a fost introdusă în pedagogie, prevăzându-se cercetarea cât mai completă şi îndelungată a comportamentelor individuale în anumite situaţii educaţionale. Metoda cazului este folosită şi în industrie şi calificări de orice fel. Studenţii, acţionând în grup, sunt puşi în faţa unor cazuri cărora trebuie să le analizeze variabilele, structura şi dezvoltarea pentru a le înţelege şi a degaja cu ajutorul instructorului unele relaţii ştiinţifice (R. Mucchielli). În psihologia diferenţială, pedagogică şi industrială cazuistica şi metoda cazului dobândesc o tot mai mare extensiune.
Accesați: Dicționar de psihologie
