Site de psihologie

Autor David Lewis, cartea e o traducere în franceză apărută în 1989, numită „Donne-moi la main”

EVALUAREA ANXIETĂŢII COPIILOR

Vă propun să identificăm anumite angoase specifice cu ajutorul unor desene care ilustrează momente din timpul unei zile petrecute de un copil pe nume Matei. Este vorba despre ceea ce numim un test proiectiv (copilul proiectează angoasele sale pe un personaj). Acest test a fost conceput pentru a ilustra cauzele principale ale angoasei la copiii de 6-14 ani. El cuprinde două părţi, prima cu o serie de 10 întrebări la care răspunde copilul, a doua cu un un chestionar pentru părinte.

Prima parte  – Testul pentru copil

Iată ce i s-a întâmplat unui copil în prima zi de şcoală. Am ales un băiat pentru că experienţa a demonstrat că fetele acceptă mai uşor să se identifice cu un personaj masculin decât acceptă băieţii să se identifice cu un personaj feminin. În schimb, desenele sunt făcut în aşa fel încât să nu sugereze prea clar unul sexul personajului. 

Principiul testului este acela al identificării copilului cu copilul din desene, alegând în ce fel ar reacţiona el însuşi în situaţia descrisă şi proiectând astfel propriile angoase asupra personajului. Dacă citiţi povestioara cu voce tare, puteţi utiliza un nume familiar. Evitaţi să alegeţi numele copilului, al unui părinte sau al vreunui apropiat, întrucât există riscul ca copilul să reacţioneze în funcţie de ce şi-ar putea imagina despre reacţiile respectivei persoane.

Este posibil să înlocuiţi unele cuvinte pentru a face situaţia mai comprehensibilă, dar fără să schimbaţi sensul testului. Citind, fiţi atenţi să nu daţi indicii despre preferinţele dv. insistând asupra vreunui cuvânt sau alegând vreo intonaţie specială. E nevoie de aproape un sfert de oră pentru a face testul şi ideal ar fi ca el să fie făcut într-o singură şedinţă.

De citit copilului: Prima zi de şcoală a unui copil

Urmează să afli despre tot ce a făcut el în prima zi de şcoală, după vacanţa mare. Mi-ar plăcea să mă ajuţi să completez povestirea. Uite ce vei face: lângă fiecare desen există o mică povestire care se poate termina în două feluri diferite (notate cu a şi b). Tu vei alege ceea ce crezi tu că e potrivit. Pune-te în locul copilului şi alege între a şi b . Indiferent de ce alegi este bine, pentru că în această povestire nu e vorba de răspuns corect sau greşit, ci doar de alegerea ta.

Partea a doua – Chestionar pentru părinte

 Chestionarul care urmează se referă la comportamentul copilului dv. în decursul ultimelor luni. Răspundeţi cu da/nu la fiecare întrebare.

Copilul meu:

  1. A avut o dispoziţie proastă şi a fost supărat în timpul ultimelor zile de vacanţă înainte de începerea şcolii?
  2. Cheamă rareori acasă colegii de şcoală?
  3. Rămâne în mod constant alături de mine atunci când suntem într-un loc pe care nu îl cunoaşte?
  4. Încearcă întotdeauna să facă plăcere celorlalţi?
  5. Detestă să facă activităţi noi?
  6. Se joacă singur în majoritatea timpului?
  7. În timpul anului şcolar răceşte des sau suferă de alte îmbolnăviri minore?
  8. Este foarte ascultător?
  9. Detestă să meargă la petreceri?
  10. Are nevoie în mod special de încurajări din partea adulţilor?
  11. Respinge confruntarea cu situaţii care nu îi sunt familiare?
  12. Plânge mult din cauză că trebuie să meargă la şcoală?
  13. Îi este greu să îşi facă prieteni noi?
  14. Este foarte mândru când îl felicită adulţii?
  15. Este perturbat de schimbări din viaţa sa cotidiană?
  16. Se simte foarte nefericit din cauza unor materii pe care nu le înţelege?
  17. Îi trebuie mai mult timp decât altora pentru a se obişnui cu un mediu nou atunci când este în vacanţă?
  18. Este ofensat de cea mai neînsemnată critică?
  19. Participă rar la jocurile altor copii?
  20. Este adesea prost dispus când revine de la şcoală?
  21. Face încă adesea pipi în pat?
  22. Are coşmaruri în mod regulat?
  23. Îi este greu să adoarmă seara?
  24. Are poftă de mâncare foarte scăzută?
  25. Izbucneşte în plâns fără motiv aparent?
  26. Este o fire fricoasă?
  27. Este adesea nervos sau agresiv?
  28. Mă urmează pas cu pas, ca o umbră atunci când plecăm de acasă.
  29. Atunci când este certat devine foarte nefericit?
  30. Are mai mult de patru răceli puternice pe an?

Cum se calculează scorul

Prima parteTestul pentru copil:

Se acordă:  0 puncte pentru fiecare răspuns a

                  1 punct pentru fiecare răspuns b.

A doua parteChestionarul pentru părinte:

Se acordă 1 punct pentru fiecare răspuns da

Apoi faceţi totalul punctelor după gruparea de mai jos:

Partea întâi şi partea a doua Totalul punctelor
I. Angoasa de a merge la şcoală Testul pentru copil: imaginile 1, 16, 17, 18, 19 Chestionarul pentru părinte: întrebările 1, 7, 12, 16, 20  
II. Teama de a-şi face prieteni Testul pentru copil: imaginile 3, 5, 12, 13, 20 Chestionarul pentru părinte: întrebările 2, 6, 9, 13, 19  
III. Angoasa de a nu corespunde aşteptărilor Testul pentru copil : imaginile 2, 6, 8, 10, 11 Chestionarul pentru părinte: întrebările 4, 8, 10, 14, 18  
IV. Teama de tot ce e nou sau străin (nefamiliar) Testul pentru copil: imaginile  4, 7, 9, 14, 15 Chestionarul pentru părinte: întrebările 3, 5, 11, 15, 17  
V. Simptome fizice ale angoasei Chestionarul pentru părinte: întrebările 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30  

După ce aţi totalizat punctele în cele 5 domenii, însumaţi-le pentru a obţine un scor global. Apoi folosiţi atât scorurile pe domenii, cât şi pe cel global pentru a analiza situaţia copilului.

Interpretarea scorurilor

Scorul global

  • Egal cu 12 sau superior lui 12

   Copilul nu pare să prezinte un grad de anxietate prea ridicat. Totuşi, anumite situaţii, activităţi sau indivizi îi pot provoca o angoasă suficient de puternică pentru ca dezvoltarea lui afectivă sau performanţele intelectuale să nu fie complet armonioase.

     Anxietatea apare în patru domenii precise:

  • șoală;
  • relaţiile cu ceilaţi copii;
  • dorinţa de a corespunde aşteptărilor;
  • orice situaţie nouă.

   Trebuie să fiţi conştient că orice schimbare în viaţa copilului poate afecta imediat această anxietate latentă. Pierderea unei relaţii de prietenie, schimbarea şcolii, a locuinţei, precum şi orice modificare a comportamentului sau scădere a rezultatelor şcolare sunt evenimente care trebuie luate în seamă cu grijă. Metodele descrise în ultimele capitole vă sunt utile pentru a evita dezvoltarea acestei anxietăţi latente.

  • Între 13 şi 20

   Acest scor exprimă faptul că în faţa unor anumite situaţii, activităţi sau indivizi, copilul se simte lipsit de posibilităţile de a face faţă. În acest stadiu, anxietatea nu este excesivă şi nu ar trebui să fie la originea problemelor majore. Totuşi, acest scor se poate datora unui punctaj ridicat într-o situaţie precisă şi trebuie să vă orientaţi atenţia sprea aceasta.

  • Între 21 şi 29

   Scorul indică faptul că copilul suferă de de o angoasă foarte puternică într-un domeniu specific despre care veţi găsi detalii mai jos. În acest caz, părintele trebuie să îşi ajute copilul într-un mod specific.

  • Mai mare de 30

 Copilul suferă de anxietate în mai multe domenii. Citiţi comentariile care corespund acestor probleme apoi începeţi să studiaţi metodele propuse în capitolele următoare. Dacă nu faceţi nimic, copilul va avea nu numai o mulţime de dificultăţi în dezvoltarea sa, ci şi probleme de sănătate şi va resimţi anumite frustrări pe plan emoţional şi afectiv.     

Scorul pe domenii

  1. Angoasa de a merge la şcoală (imaginile 1, 16, 17, 18, 19; întrebările 1, 7, 12, 16, 20)

   Până la 4 puncte 

Copilul nu pare să resimtă angoasa de şcoală în general. Totuşi, este foarte posibil ca o anumită materie, un anumit profesor, dificultăţi de relaţionare sau orice alt aspect al vieţii şcolare să îl perturbe. Aţi remarcat probabil că în anumite zile ale săptămânii, copilul poate să respingă ideea de a merge la şcoală, să se simtă rău sau să fie pe punctul de a plânge, pe scurt, să fie evident că ceva nu merge. În acest caz, utilizaţi metoda ascultării pozitive descrise în capitolul 7.

   5 puncte sau mai multe

 Acest tip de anxietate, destul de întâlnit, este în mod sigur cauzat de o problemă şcolară specifică, de o materie, un profesor, de incapacitatea de a face faţă cerinţelor şcolare, de respingerea rutinei  sau de conflictele cu cei care reprezintă autoritatea. De asemenea, trebuie privit şi în mediul familial, întrucât copilul se poate întreba cu angoasă ce se întâmplă acasă în timp ce el este la şcoală, de exemplu în cazul dificultăţilor între părinţi, al bolii unui membru al familiei au al unei mutări apropiate.

II. Teama de a-şi face prieteni (imaginile 3, 5, 12, 13, 20; întrebările 2, 6, 9, 13, 19)

   Până la 4 puncte

 Nu există o angoasă excesivă la nivelul sociabilităţii. Copilul îşi face uşor prieteni şi relaţiile cu ei nu îi crează probleme particulare.

   5 puncte sau mai multe 

Acest scor destul de ridicat arată că copilul are dificultăţi în a-şi face prieteni şi că este deosebit de sensibil la anturaj. Ar putea apărea perturbări atunci când copilul trece într-o clasă superioară sau când schimbă şcoala.

  Se poate întâmpla de asemenea ca acei copii foarte dotaţi intelectual să se simtă izolaţi în clasă pentru că au puţine interese comune cu colegii care tind să fie geloşi. În clasele mici, acei copii care vorbesc şi citesc mai bine ca alţii caută compania copiilor mai mari pe care îi consideră mai interesanţi.

III. Angoasa de a nu corespunde aşteptărilor (imaginile 2, 6, 8, 10, 11; întrebările 4, 8, 10, 14, 18)

   Până la 4 puncte

Copilul nu pare în mod special preocupat să obţină sistematic aprobarea adulţilor. Într-o anumită măsură acest lucru est mai sănătos decât o dependenţă excesivă.  În schimb, dacă această atitudine este dusă la extremă poate demotiva complet copilul şi împiedica dezvoltarea lui intwlectuală. Această tendinţă se poate datora unei lipse de interes pentru anumite materii. Copiii dau dovadă uneori de o foarte mare apatie pentru a se proteja de anxietate: o dată ce se dezinteresează de un subiect nu mai au motive să fie speriaţi de el.

   5 puncte sau mai multe 

Copilul pare să aibă o foarte mare dorinţă de a răspunde aşteptărilor. Chiar dacă această atitudine este normală până la un punct, ea poate duce la o pierdere a încrederii în sine şi la tendinţa de a se critica permanent. Copilul care reacţionează doar în funcţie de imaginea pe care adulţii o proiectează asupra lui devine complet permeabil la toate influenţele şi nu se mai raportează decât la părerea celorlalţi. Astfel, el ajunge la o totală dependenţă afectivă care poate frâna puternic dezvoltarea sa intelectuală.

 Copilul trebuie să aibă încredere în propria sa judecată. El trebuie să înveţe să îşi accepte greşelile şi eventualele eşecuri fără a se lăsa perturbat excesiv de ele.

IV. Teama de tot ce e nou sau străin (nefamiliar) (imaginile 4, 7, 9, 14, 15; întrebările 3, 5, 11, 15, 17)

   Până la 4 puncte

 Copilul nu pare să fie în mod special luat prin surprindere de o situaţie sau de un eveniment nou, atitudine foarte sănătoasă în sine, întrucât dezvoltarea intelectuală armonioasă implică şi voinţa de a face faţă experienţelor noi, de a răspunde provocărilor chiar riscante. Dimpotrivă, absenţa totală a freamătului în faţa noutăţii poate proveni dintr-o lipsă de interes faţă de mediu, atitudine foarte demotivantă referitaore la viitor.

   5 puncte sau mai multe  

Copilul pare foarte anxios ori de câte ori apare o situaţie nouă, ceea ce îl face să îşi dorească să evite orice nu îi este familiar. Când acest refuz devine sistematic, dezvoltarea lui generală este puternic perturbată. Este indispensabil pentru copii să îşi manifeste curiozitatea şi să dobândească abilităţi şi competenţe care nu pot exista fără ca ei să se confrunte cu situaţii, activităţi, indivizi noi.

V. Simptome fizice ale angoasei (întrebările 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30)

   1-2 puncte 

Problemele de comportament pe care le-aţi notat sunt cauzate de anxietate. Deşi aceasta nu se află într-un stadiu avansat, este indispensabil să acţionaţi, utilizând metodele descrise în ultimele capitole. Somn perturbat, lipsă de apetit, pipi în pat, accese de furie, crize de plâns, toate aceste mici neplăceri nu trebuie izolate de contextul lor, nici tratate separat.

3 puncte sau mai multe

Aceste simptome denotă o anxietate profundă. Ele pot exista chiar dacă scorul total nu este excesiv de ridicat. Dacă comportamentul copilului dv. vă irită în cel mai înalt grad sau dacă îl dezaprobaţi total, n-ar trebui să uitaţi că este şi el probabil la fel de deprimat sau iritat de sine însuşi pe cât sunteţi dv. Aşa că nu îl copleşiţi şi căutaţi imediat fondul problemei în loc să continuaţi să vă enervaţi pe el.