Anxietatea. Scale de măsurare și metode de prevenire

Onofrei Anca-Gabriela

Definiție

„Anxietatea a fost definită de Freud ca „ceva simțit”, o stare emoțională care cuprinde sentimente de reținere, tensiune, nervozitate și îngrijorare însoțite de excitare fiziologică. În concordanță cu perspectiva evoluționistă a lui Darwin, Freud a observat că anxietatea a fost adaptativă în motivarea comportamentului ce a ajutat persoanele să facă față situațiilor amenințătoare și că în cele mai multe tulburări psihiatrice predomină anxietatea intensă. În măsurarea anxietății, Cattell a subliniat importanța deosebirii dintre anxietate ca stare emoțională și diferențele individuale în anxietatea ca trăsătură de personalitate” (Spielberger, 2010, p. 247). După cum se observă din această definiţie anxietatea este o tulburare ce este resimţită de bolnav, fie ea emoţională sau trăsătură a personalităţii. Anxietatea, după cum o descrie şi Freud, este compusă din numeroase stări, reacţii, sentimente şi poate fi de mai multe tipuri.

DSM explică pe larg toate tipurile de anxietate, precum şi modalităţile de prevenire ale acestei tulburări. Conform ultimei ediții a Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-V, 2013) următoarele tulburări de anxietate la tineri sunt discernabile: (1) tulburarea de anxietate de separare; (2) tulburarea de anxietate generalizată, se referă la anxietate excesivă și îngrijorare; (3) fobia; (4)tulburarea de panică se caracterizează prin prezența atacurilor de panică; (5) tulburarea obsesiv-compulsivă este caracterizată de apariția de obsesii care provoacă anxietate marcată sau primejdie și constrângeri; (6) specifică fobiei este caracterizată prin anxietate marcată și persistentă provocată de expunerea la un obiect sau situație și (7) tulburările acute de stres și tulburările de stres posttraumatic (Muris, Schmidt, & Merckelbach, 2000, p. 334). DSM-V clasifică anxietatea drept o tulburare ce poate lua mai multe forme. Anxietatea poate fi însoţită de atacuri de panică, poate apărea brusc, fără a exista ceva ce o poate determina, poate fi recurentă, poate fi agresivă sau nu, un episod poate fi determinat de o traumă din trecut sau de anumite gânduri obsesive în legătură cu viitorul, se poate manifesta pe o perioadă lungă de timp – 6 luni. Anxietatea coexistă adesea cu depresia. Se manifestă cu precădere în situaţii în care subiectul este în locuri publice, în mulţime, face o călătorie solitară. De cele mai multe ori, anxietatea se poate manifesta şi în cazul persoanelor singure care îşi fac gânduri cu privire la viitor (American Psychiatric Association, 2013).

Scale de măsurare

Există scale ce pot măsura anxietatea; acestea sunt:

Scala de anxietate pentru copii Spence care evalueză „simptomele legate de anxietatea de separare, fobia socială, tulburarea obsesiv-compulsivă, panicagorafobia, anxietatea generalizată și temerile legate de rănirea fizică” (Spence, 1998, p. 547);
Scala de anxietate multidimensională pentru copii ;
Scala de anxietate socială pentru copii. La copii, anxietatea se manifestă prin „frică de ceva”, poate fi frica de întuneric, frica de a cunoaşte noi persoane, frica de animale. Anxietatea la copii se manifestă prin retragere şi nesocializare, copilul anxios nu este comunicativ, nu face parte din grupuri, nu se implică în activităţi. Această tulburare anxioasă ia mai multe forme în cazul copiilor, ca şi în ceea ce priveşte adulţii: anxietatea de separare, fobiile, anxietatea socială, etc.

Scale de măsurare utilizate frecvent

În prezent, în lucrările de specialitate din domeniu, cea mai utilizată scală este Scala de anxietate a copiilor Spence , unde se folosesc itemi preluaţi din DSM pentru copii cu vârste între 8-12 ani, răspunsurile pe care copiii trebuie să le ofere sunt de tipul: 0=niciodată; 1=uneori; 2=des; 3=întotdeauna; scala urmăreşte mai multe obiective printre care: consistenţa internă; structura factorilor; vârsta şi sexul; analiza corelaţională şi analiza factorului de risc.

Lucrarea „Therapy for youths With Anxiety Disorders: A second randomized clinical trial” a lui Philip C. Kendall şi a colaboratorilor săi propune metode de prevenire a anxietăţii printre care: interviul diagnosticat structurat ce a fost elaborat pentru diagnosticarea copiilor cu tulburări de anxietate (Silverman, 1987).

MĂSURI DE PREVENIRE A ANXIETĂȚII

Susan Spence propune în lucrarea sa „O măsură a simptomelor de anxietate la copii” din cartea „Behaviour Research and Teraphy” (1998) câteva metode de prevenire a anxietăţii. Prima măsură propusă este cea a „extensiilor descendente ale măsurilor de anxietate pentru adulți și se bazează pe ipoteza conform căreia anxietatea la copii se aseamănă foarte mult cu trăsăturile prezente în anxietatea la adulți” (Spence, 1998, p. 545); această măsură presupune examinarea anxietăţii copiilor conform Inventarului Anxietăţii de Stat pentru Copii elaborat de Spielberger în 1973. O altă măsură de prevenire este eșecul de a examina simptomele de anxietate care se referă la tulburări de anxietate specifice, cum ar fi fobia socială sau tulburarea de anxietate de separare; pentru această măsură se foloseşte scala intitulată „ecran pentru tulburări emoționale legate de anxietatea copilului” (Spielberger, 1973) – măsura presupune examinarea anxietăţii copiilor conform Inventarului Anxietăţii de Stat pentru Copii elaborat de Speilberger în 1973 ce are ca şi caracteristici principale dezvoltarea trăsăturilor specifice anxietăţii în rândul copiilor.

Concluzii

Anxietatea reprezintă cea mai răspândită tulburare în rândul copiilor şi după cum se precizează şi în DSM, poate fi genetică sau nu. Poate fi depistată cu dificultate, întrucât sunt mai multe manifestări ale acestei tulburări, însă poate fi prevenită prin lucruri simple – vizite la specialist, scale de măsurare a anxietăţii, după cum se observă şi anterior, sunt diferite posibilităţi de a trata anxietatea propuse de renumiţi psihologi în lucrări de specialitate. Lucrarea de față prezintă cele mai utilizate scale de măsurare a anxietății, precum și măsuri de prevenire a acesteia.

Bibliografie

American Psychiatric Association. (2013). Anxiety disorders. In Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5^th ed.).

Muris, P., Schmidt, H. & Merckelbach, H. (2000). Correlations among two self-report questionnaires for measuring DSM-defined anxiety disorder symptoms in children: the Screen for Child Anxiety Related Emotional. Personality and Individual Differences, 28(2), p. 333-346.

Silverman, W., Albano, A. M. (1987). Anxiety Disorders Interview for Children. New York: Graywind Publication.

Spence, S. H. (1998). A measure of anxiety symptoms among children. In Spence, S. H. Behaviour Research and Therapy, pp. 545-566.

Spielberger, C. D. (2010). State-Trait Anxiety Inventory. In Weiner, I. B. & Craighead, E. W. Corsini Encyclopedia of Psychology, pp. 245-267

Despre autor:

Numele meu este Onofrei Anca-Gabriela, sunt licențiată în psihologie și în prezent urmez cursurile programului de masterat Psihologie aplicată în domeniul securității naționale, din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Pe lângă aria psihologiei organizaționale și militare, sunt interesată și de psihologia clinică, cercetarea științifică și psihologia educațională. Cum m-aș descrie în 5 cuvinte? Ambiție, perseverență, încredere, responsabilitate și emoție.