Analiză directă

Analiză directă – metodă de psihoterapie analitică a psihozelor preconizată de J.N. Rosen. Îşi datorează numele folosirii „interpretărilor directe” furnizate pacienţilor şi care se caracterizează prin aceea că: a) Au ca obiect conţinuturile inconştiente pe care subiectul le exprimă verbal sau nonverbal (mimică, postură, gesturi, conduită); b) Nu impun analiza rezistenţelor; c) Nu recurg cu necesitate la mijlocirea unor lanţuri asociative. Această metodă mai comportă şi o serie de procedee tehnice destinate stabilirii unei relaţii afective strânse, „de la inconştient la inconştient”, în care terapeutul „trebuie să devină pentru pacient figura maternă care nu înceteaza să ofere şi să apere”.

Accesați: Dicționar de psihologie