Coșul tău este gol acum!
Adaptarea profesionala
Modelul general al adaptarii profesionale se intemeiaza pe relatia dintre persoana si mediul de munca si pe potrivirea dintre acestea doua. Pe baza acestui model generic a fost elaborată Teoria Minnesota a Adaptarii la Munca (Minnesota Theory of Work Adjustment), care se sprijina pe doua concepte fundamentale:
- mediul de munca (work environment), prin care se intelege contextul organizational ce guverneaza activitatile de munca (obiecte, resurse, sarcini, reglementari etc.)
- personalitatea profesionala (work personality), prin care se inteleg resursele si caracteristicile individuale angajate in procesul muncii.
In esenta, Teoria Minnesota a Adaptarii la Munca se constituie dintr-un set de noua propozitii:
Propozitia 1. Adaptarea la munca a unei persoane este in orice moment rezultatul conceptiei dintre nivelul satisfactiei organizatiei cu privire la performanta si comportamentul persoanei, si nivelul satisfactiei individuale cu privire la mediul de munca (diversi factori motivatori).
Propozitia 2. Satisfactia pe care o ofera angajatul organizatiei (satisfactoriness) este in functie de gradul de corespondenta dintre abilitatile individuale si cele reclamate de mediul de munca.
Propozitia 3. Satisfactia resimtita de angajat este in functie de corespondenta dintre stimulentele oferite de mediul de munca si setul individual de nevoi (asteptari). Acest lucru reprezintă dovada corespondentei dintre abilitatile personale si cele reclamate de mediul de munca.
Propozitia 4. Satisfactia resimtita de angajat este un moderator al relatiei functionale dintre satisfactia oferita de angajat si corespondenta abilitatilor individuale cu cerintele sarcinii.
Propozitia 5. Satisfactia oferita de angajat este un moderator al relatiei functionale dintre satisfactia resimtita de angajat si corespondenta abilitatilor sale cu abilitatile reclamate de mediul de munca.
Propozitia 6. Probabilitatea ca un angajat sa fie concediat este invers proportionala cu nivelul satisfactiei oferite mediului de munca.
Propozitia 7. Probabilitatea ca un angajat sa paraseasca voluntar mediul de munca este invers proportionala cu nivelul satisfactiei oferite mediului de munca.
Propozitia 8. Durata relatiei de munca este in functie de satisfactia oferita de angajat si de cea resimtita de acesta.
Propoziția 9. Gradul de corespondenta dintre individ (abilitati, nevoi) si mediul de munca (abilitati reclamate si sistem de stimulente) creste odata cu durata relatiei de munca.
Bibliografie: Popa, Marin, (2012). Psihologie militara, Bucuresti, Editura Polirom
