Adaptare socială

Adaptare socială – potrivirea unei persoane cu mediul; acord între conduita personală şi modelele de conduită caracteristice ambianţei; echilibru între asimilare şi acomodare socială. Adaptarea socială este procesul prin care o persoană sau un grup social devine capabil să trăiască într-un nou mediu social, ajustându-şi comportamentul după cerinţele mediului. Adaptarea socială se produce în raport cu un mediu nou, schimbat, iar indicatorul reuşitei este faptul că subiectul se simte ca ”acasă” iar pentru ceilalţi nu mai este un străin. Numeroşi agenţi nocivi fizici sau chimici, stările nervoase, bolile, distrug echilibrul omului cu mediul, dând naştere la numeroase tulburări, la ”inadaptare social”. Bolnavii mintali, delincvenţii, subiecţii cu tulburări de comportament reprezintă diverse situaţii de neadaptare socială cu cauzalitate complexă: deficienţe ereditare, frustraţii afective precoce, carenţe de autoritate familială, familie dezorganizată, mediu de viaţă nociv etc.

Accesați: Dicționar de psihologie