Abulie

Abulie – deficienţă a voinţei, lipsă de voinţă. Subiectul abulic este incapabil să ia o decizie sau să realizeze un proiect. Ineficacitatea sa, de care este conştient, îi sporeşte starea de indispoziţie. În formele cele mai grave bolnavul poate rămâne total inactiv. Abulia se întâlneşte îndeosebi în sindroamele care afectează dispoziţia, cum sunt stările depresive şi melancolia, dar şi în nevroze (psihastenie) şi toxicomanii. I se recunosc drept cauze o predispoziţie constitutivă, dar şi erorile pedagogice din copilărie (autoritarismul părinţilor, solicitudinea excesivă a acestora).

Accesați: Dicționar de psihologie