Definiție

Abnegația mentală reprezintă o stare patologică caracterizată printr-o dezorganizare a procesului de gândire, manifestată prin incoerență, inconsecvență și lipsa unei logici raționale în discurs. Aceasta este frecvent întâlnită în tulburările psihotice, în special în schizofrenie, dar poate apărea și în alte afecțiuni psihiatrice severe. Persoanele care manifestă abnegație mentală nu reușesc să își organizeze gândurile într-un mod coerent, făcând comunicarea extrem de dificilă.

Manifestări și caracteristici

Abnegația mentală poate prezenta diverse forme și severitate, fiind asociată adesea cu următoarele simptome:

• Incoerența discursului: Pacientul trece de la un subiect la altul fără nicio legătură logică, discursul devenind greu de urmărit.
• Gândire dezorganizată: Lipsa de coerență internă a gândurilor duce la concluzii contradictorii sau absurde.
• Blocaj în gândire: Persoana poate întrerupe brusc un discurs, pierzând complet firul ideativ și incapabilă să îl reia.
• Deliruri și rupere de realitate: Gândurile sunt adesea atât de deconectate de realitatea obiectivă, încât pot include idei fanteziste sau delirante, frecvent observate în psihozele acute .

Cauze și context

Această dezorganizare mentală apare în principal în tulburările psihotice, cum ar fi schizofrenia. Conform cercetărilor, abnegația mentală este legată de anomalii neurocognitive și de disfuncții ale neurotransmițătorilor, în special ale dopaminei, care afectează funcționarea corectă a cortexului prefrontal, regiune responsabilă pentru gândirea rațională și organizată . Alte afecțiuni, precum tulburările afective majore cu simptome psihotice și demențele, pot de asemenea include acest tip de simptomatologie.

Diagnosticul și tratamentul

Diagnosticul de abnegație mentală se bazează pe o evaluare clinică detaliată, în care medicul psihiatru utilizează interviuri structurate și instrumente psihometrice standardizate. Un astfel de exemplu este Scala de evaluare a simptomelor pozitive și negative (PANSS), utilizată frecvent pentru a evalua simptomele schizofreniei . Tratamentul abnegației mentale include, de obicei, administrarea de antipsihotice de generație nouă, care acționează asupra sistemului dopaminergic și serotoninergic. În paralel, terapiile psihosociale, precum terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și suportul psihosocial, sunt recomandate pentru a ajuta pacienții să dezvolte strategii adaptative pentru a gestiona gândirea dezorganizată și dificultățile relaționale .

Sinteză

Abnegația mentală este un simptom complex și debilitant, care reflectă o alterare profundă a funcționării cognitive. Intervenția promptă și tratamentul corespunzător pot reduce impactul acestui simptom asupra calității vieții pacientului, oferindu-i un grad mai mare de funcționalitate în viața cotidiană.

Referințe

• Andreasen, N. C. (1999). A unitary model of schizophrenia: Bleuler’s „fragmented phrene” as schizencephaly. Archives of General Psychiatry, 56(9), 781-787.
• Heckers, S. (2001). Schizophrenia and the cortical connection. Schizophrenia Research, 49(1-2), 1-9.
• Howes, O. D., & Kapur, S. (2009). The dopamine hypothesis of schizophrenia: Version III–the final common pathway. Schizophrenia Bulletin, 35(3), 549-562.
• Insel, T. R. (2010). Rethinking schizophrenia. Nature, 468(7321), 187-193.
• Kay, S. R., Fiszbein, A., & Opler, L. A. (1987). The positive and negative syndrome scale (PANSS) for schizophrenia. Schizophrenia Bulletin, 13(2), 261-276.
• Morrison, A. P., Turkington, D., Pyle, M., Spencer, H., Brabban, A., Dunn, G., … & Dudley, R. (2014). Cognitive therapy for people with schizophrenia spectrum disorders not taking antipsychotic drugs: A single-blind randomised controlled trial. The Lancet, 383(9926), 1395-1403.
• Tarrier, N., Lewis, S., Haddock, G., Bentall, R. P., Drake, R., Kinderman, P., … & Dunn, G. (2004). Cognitive-behavioural therapy in first-episode and early schizophrenia: 18-month follow-up of a randomised controlled trial. The British Journal of Psychiatry, 184(3), 231-239.

Accesați: Dicționar de psihologie