Aaron T. Beck este un renumit psihiatru și psihoterapeut american, cunoscut în special pentru contribuțiile sale în domeniul terapiei cognitive.
Beck s-a născut în 1921 în New York și a primit diploma sa medicală de la Universitatea Yale în 1946. Apoi a finalizat formarea sa psihiatrică la Universitatea din Pennsylvania, unde a început să-și dezvolte ideile despre rolul cogniției în sănătatea mintală. În anii 1960, Beck a început să efectueze cercetări privind depresia și a constatat că mulți dintre pacienții săi aveau gânduri și convingeri negative despre ei înșiși, situația lor și lumea din jurul lor. El a realizat că aceste gânduri și convingeri erau un contribuitor major la depresia lor și că schimbarea acestor gânduri și convingeri ar putea îmbunătăți starea lor de sănătate mintală.
Beck a dezvoltat o formă de terapie care avea ca scop ajutarea pacienților să identifice și să schimbe gândurile și convingerile lor negative. Această terapie, pe care el a numit-o terapie cognitivă, se baza pe ideea că gândurile oamenilor, mai degrabă decât circumstanțele lor externe, erau cauza principală a problemelor lor emoționale. Beck credea că prin identificarea și schimbarea gândurilor negative, pacienții ar putea schimba răspunsurile lor emoționale și comportamentale la circumstanțe.
Terapia cognitivă a lui Beck se bazează pe mai multe principii cheie, inclusiv ideea că gândurile, sentimentele și comportamentele oamenilor sunt interconectate și că schimbarea unuia dintre aceste elemente poate schimba celelalte, de asemenea, subliniază importanța participării active a pacientului, care este încurajat să ia o poziție activă în identificarea și schimbarea gândurilor și convingerilor sale negative.
Selecție din opere:
- “Terapia cognitivă și tulburările emoționale” (1975), în care a prezentat pentru prima oară principiile terapiei cognitive.
- “Iubirea nu este de ajuns” (1988), în care a explicat rolul terapiei cognitive în tratamentul problemelor de relație.
- “Tulburările de anxietate și fobiile: o perspectivă cognitivă” (1985), în care a descris rolul terapiei cognitive în tratamentul tulburărilor de anxietate și fobiilor.
