Meniu Închide

A fi prezent presupune antrenament

Bine ai venit, cititorule! Te atrage titlul? Dacă da îți propun un exercițiu de prezență chiar acum:

  • Așază-te comod
  • Respiră: inspiră-expiră…
  • Continuă să respiri….
  • Parcurge textul luându-ți câteva secunde după fiecare paragraf pentru a reflecta asupra ideilor

Starea de prezență este studiată în multiple domenii de la neuroștiință, la psihologie, terapii corporale, mindfulness, meditație ori neurobiologie.

În domeniul neuroștiințelor prezența este denumită ca interocepție – capacitatea organismului de a fi conștient de el însuși, iar aria din creier asociată acestei funcții este cortexul medial prefrontal.

În psihoterapia Gestalt i se spune stare de awareness, un cuvânt greu de tradus în română, căruia îi vom spune starea de a fi prezent.

Conform teoriei Gestalt, care pune accentul pe starea de awareness, a fi prezent în și a fi conștient de, fenomen tranzitoriu ce poate avea loc doar în momentul actual (aici și acum) este esența ce stă la baza procesului terapeutic și cunoașterii de sine. Putem fi conștienți de propriul corp și senzațiile pe care le simțim, de emoțiile și gândurile ce survin, de ceea ce se petrece în exteriorul nostru și de cum suntem acum în contact cu lumea din afara noastră.

Atunci când suntem însoțiți în procesul psihoterapeutic, una din resursele pe care le antrenăm este exact starea de prezență. La ce ne ajută asta?

Să revenim la interocepția din domeniul neuroștiinței. În cartea „The Body Keeps the Score” (pe care v-o recomand) Bessel van der Kolk vorbește despre Joseph LeDoux, cercetător în domeniul neuroștiinței, care a demonstrat faptul că există o conexiune directă între cortexul medial prefrontal (care se ocupă cu funcția interocepției, a conștientizării de sine) și amigdala (parte din creierul emoțional care se activează automat atunci când avem o reacție emoțională la ceva). Creierul emoțional are o viteză de reacție mai mare decât creierul rațional, drept dovadă reacția emoțională va apărea înainte de a conștientiza faptul că o trăim. Ca și cum ne înfuriem și abia apoi, prin exercițiul stării de prezență, realizăm că suntem furioși.   

Din nou, la ce ne ajută asta? Să ne imaginăm o situație în care la supermarket este coadă lungă la casă. O persoană, observând situația simte cum pulsul îi crește, respiră mai apăsat, simte căldură în stomac și maxilarul cum se încleștează. Își dă seama că este enervată de situație și își explică cum probabil nu au suficient personal pentru a acoperi mai multe case, apoi se gândește la faptul că salariul fiind mic, munca multă, probabil că nu este cel mai de dorit job. Începe să se gândească apoi la faptul că poate e momentul să ceară o mărire de salariu, căci muncește și el mult și realizează că starea de enervare a apărut pe fondul propriei nemulțumiri față de salariul pe care îl are. Această persoană se pare că reflectează asupra a ceea ce simte că se schimbă în interiorul ei în situația x și cum anume au toate legătură cu propria sa nemulțumire. De cealaltă parte se află o altă persoană care dă din picior frenetic, nu mai suportă situația și începe să țipe la casieră, adresându-i ceva jignitor.

Ambele reacții fac parte din categoria furiei. Furia este o reacție automată care ne protejează atunci când suntem în pericol. De fapt, toate emoțiile există și sunt resimțite pentru ca noi să ne putem adapta la mediu și a supraviețui. Doar că la coadă la Mega nu era nimeni în pericol.

Cum se face că doar o persoană a reacționat, pe când cealaltă și-a conștientizat enervarea și nu a mai simțit nevoia să acționeze? Aici apare rolul cortexului medial prefrontal – care se activează atunci când devenim conștienți de ceea ce simțim. Conștientizarea ne ajută să adaptăm reacția emoțională (amigdala-parte din creierul emoțional) astfel încât să nu ne facem rău nouă și celor din jur. Cortexul prefrontal și toate zonele din neocortex sunt ceea ce ne conferă statutul de ființe sociale, cu nevoia de adaptare și necesitatea de a fi cu ceilalți.

Starea de a fi prezent se exersează în timpul procesului terapeutic prin explorarea tuturor fațetelor și elementelor ce compun o anumită situație; felul în care ne simțim într-o situație, felul în care percepem mediul din jurul nostru, propriul corp dar și relație dintre noi și lume. În terapie toate detaliile contează; de la ce ni se pare, la ce ne imaginăm, la ceea ce ne duce cu gândul și la cum ne vine să reacționăm. Aș putea spune că terapia are în nucleul său antrenamentul stării de awareness sau prezență și că, paradoxal, lucrurile încep să capete o altă nuanță atunci când explorăm și devenim conștienți de cum ne simțim și ceea ce ne face să fim în acest fel în momentul prezent.

Pe scurt, este despre CUM sunt AICI și ACUM. 

Resurse bibliografice: 

Goleman D (2006) „Emotional Intelligence”, Random House Inc, USA

Perls F., Goodman P., Hefferline R., (1951), „Gestalt Therapy: Excitement and Growth in the Human Personality, The Gestalt Journal Press, USA

Van Der Kolk B. (2014), „The Body Keeps The Score”, Penguin Random House, UK

Despre autor:

Sunt Daiana-Cătălina Albeanu, om pasionat de viață, de conexiunea dintre toate elementele vii, ce transcede spațiul și timpul. Sunt psiholog clinician cu drept de liberă practică, consilier psihologic în metoda experiențială și psihoterapeut Gestalt în proces formativ. Descopăr că drumul meu profesional apare undeva la granița dintre psihoterapie, terapii corporale, dans, yoga și artă. Toate aceste domenii conexe specific umaniste pot susține integrarea și autocunoașterea. Fac parte din echipa TerraPsy Center – spațiu pe care te invit să îl descoperi atât virtual cât și real.

Dacă articolul meu a trezit ceva în tine, scrie-mi: albeanudaiana@gmail.com

Mă găsești și aici: 0756/230.244