Obiectivele …. la final

George Comiza

Cheia autoeficacității care deschide poarta realizărilor și a dezvoltării personale ține în mare măsură de modul în care ne identificăm și conștientizăm care sunt obiectivele noastre. Există o practică foarte bună ca la fiecare început de an să trecem în revistă ce ne propunem, ce obstacole am întâmpinat și unde am vrea să fim în următoarea perioadă.  

Demersul de a ne focaliza pe acest interval de timp vine la pachet cu entuziasmul noului început, cu o energie și încredere în forțele noastre că totul este posibil și că depinde într-o mare măsură de noi să ne acordăm șansa unei schimbări calitative în viața noastră. Pare că tot ce ne-a tras în jos și ne-a obosit în anul care s-a scurs poate fi șters, uitat și că o putem lua de la capăt, fără regretele și barierele trecutului. Acest mod de a vedea lucrurile are legătură și cu relația noastră cu lumea, cu ciclurile vieții, cu faptul că natura reînvie în fiecare an asemeni unui Sisif încăpățânat, dar optimist în a-și relua mereu destinul de a fi același și totuși altul.

Pe de altă parte, faptul că ne resetăm unele ținte pentru un an întreg ne oferă confortul și detașarea de a ne propune lucruri extraordinare sau importante pentru noi. În fond, avem un an întreg la dispoziție și nu trebuie să la finalizăm până mâine. E un moment plăcut de visare, proiectare și bucurie că putem fi altfel, prin puterea și voința noastră.

Privite un pic mai de sus, acestea ar fi aspectele pozitive ale rezoluțiilor începutului de an: bucurie, încredere și confort că știm ce ne dorim și că avem suficient timp să le și împlinim. Reversul medaliei nu arată însă la fel de roz. Tocmai aceste emoții pozitive ne pot crea o capacană care ne va ține captivi. Foarte mulți dintre noi se opresc la această proiectare a viitorului și se mulțumesc cu conștientizare superficială a ceea ce își doresc pentru ei sau pentru alții. În mai puțin de două săptămâni se stinge euforia noului început și pe nebăgare de seamă ne lăsăm prinși în rutina activităților zilnice și presante.

Poate mi-am propus să fiu mai bine cu mine însumi, mai sănătos sau un pic mai fericit anul acesta. Dar nu am explorat suficient ce înseamnă pentru mine să îmi fie mai bine, ce acțiuni concrete trebuie să fac, în ce ritm și care sunt resursele mele sau de unde ar trebui să primesc ajutor. Tot ceea ce voi ști după ce s-au scurs cele două săptămâni este că nu am timp, nu pot acum sau sunt alte lucruri care trebuie rezolvate. Și așa a mai trecut un an …

O altă abordare a modului în care ne stabilim obiectivele este de a le vizualiza proiectându-ne nu la început, ci la finalul anului. Spre exemplu, poate că îmi doresc sănătate, că e mai bună decât toate. Este în regulă, sunt modest și în același timp realist cu mine însumi. Încep prin a îmi defini o condiție care, odată menținută, mă poate ajuta să îndeplinesc și alte țeluri, legate de carieră, statut, siguranță și, în același timp, să mă pot bucura de ele.

Pentru aceasta ar fi foarte bine dacă aș vizualiza ce se întâmplă cu mine pe parcursul celor 12 luni iar, la final, să am imaginea efortului împlinit pentru realizarea obiectivului. Bineînțeles, acest obiectiv poate arăta diferit pentru fiecare în parte și poate presupune renunțarea la anumite dependențe, un program regulat de mese, efort și exerciții fizice, vacanțe și relații cu oameni care contează s.a.m.d. Îmi stabilesc ținta generală – sănătatea și apoi conștientizez ce înseamă ea pentru mine (alimentație, disciplină, comportamente sănătoase, relații împlinite etc).

Pasul doi, îmi proiectez și trecerea la acțiune, ce trebuie să fac concret și cu ce frecvență. În acest context, vizualizarea este una completă pentru că va cuprinde nu doar emoția începutului , ci și efortul necesar, renunțările sau luptele pe care trebuie să le port pentru a-mi atinge obiectivul. La final știu ce voi putea câștiga, ce voi pierde sau, mai important, de ce voi pierde.

Așadar, să presupunem că suntem pe 31 decembrie 2024, cum te vezi acum?

Psiholog,

George Comiza