Reîncarcă-ți rezervorul de inspirație cu articole scurte: Ce simt soții atunci când partenerele lor au salarii mai mari și de ce contează suportul emoțional reciproc

Sinteză

Modelul tradițional al bărbatului ca principal aducător de venit se erodează vizibil în majoritatea societăților occidentale, însă normele psihologice asociate acestui rol se dovedesc mult mai rezistente decât realitățile economice. Cercetări recente publicate în 2025 aduc date solide despre modul în care partenerii din cuplurile cu venituri duble reacționează la inversarea ierarhiilor salariale și despre asimetriile subtile care persistă în schimbul de resurse dintre soți. Rezultatele arată că reacțiile individuale nu pot fi înțelese izolat de contextul macrosocial: același decalaj de venit generează tensiuni diferite în funcție de gradul de egalitate de gen al societății în care trăiește cuplul. Pentru psihologii și psihoterapeuții din România — o țară aflată într-o poziție particulară în statisticile europene privind egalitatea de gen — aceste date oferă un cadru conceptual valoros pentru evaluarea și intervenția în cuplurile în care banii devin teren de conflict identitar, nu doar financiar.

Aversiunea față de „soția-breadwinner”: atitudinile individuale reflectă contextul macrosocial

Un studiu publicat de Sangsoo Lee în Social Science Research (2025) a analizat fenomenul aversiunii față de situația în care soția câștigă mai mult decât soțul (female breadwinning), conectând atitudinile individuale cu indicatorii macroeconomici și culturali ai țărilor investigate. Concluziile confirmă o intuiție clinică frecventă, dar îi adaugă nuanțe importante.

În medie, bărbații manifestă o aversiune mai pronunțată decât femeile față de ideea ca soția să fie principalul aducător de venit. Diferența nu este însă o constantă universală: în țările cu un nivel ridicat de egalitate de gen la nivel structural, aversiunea scade semnificativ la ambele genuri, iar decalajul dintre atitudinile bărbaților și cele ale femeilor se îngustează. În mod similar, dezvoltarea economică generală a unei țări atenuează disconfortul asociat inversării rolurilor financiare.

Cel mai relevant rezultat pentru practica clinică privește mecanismul compensatoriu identificat de autor: în țările cu rate ridicate ale șomajului masculin, bărbații raportează o aversiune accentuată față de soțiile cu venituri superioare. Interpretarea propusă este că incertitudinea economică activează o reacție defensivă prin care bărbații își supraevaluează rolul de furnizor financiar pentru a-și proteja o masculinitate percepută ca amenințată. Cu alte cuvinte, disconfortul față de succesul financiar al partenerei nu este doar o chestiune de valori personale, ci și un barometru al insecurității — economice și identitare — a bărbatului respectiv.

Pentru evaluarea clinică a cuplurilor, această perspectivă mută accentul de pe întrebarea „cine câștigă mai mult?” pe întrebarea mai productivă „ce semnificație identitară atribuie fiecare partener acestui decalaj și în ce context de siguranță sau amenințare o face?”.

De la suport financiar la suport emoțional: asimetria persistă, dar își schimbă forma

Al doilea studiu relevant, publicat de Helen Pluut, Remus Ilies, Petru L. Curșeu și Krishna Savani în Journal of Business and Psychology (2025), deplasează analiza din planul economic în cel emoțional. Este de remarcat prezența în echipa de cercetare a profesorului Petru Curșeu, psiholog format la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unul dintre cei mai citați cercetători români în psihologie organizațională — un exemplu de contribuție românească directă la literatura internațională de vârf pe această temă.

Studiul, cu design diadic și dinamic (măsurători zilnice la ambii parteneri), a examinat modul în care soții din cuplurile cu venituri duble își oferă reciproc suport social în zilele marcate de conflict muncă-familie și epuizare emoțională. Rezultatele evidențiază o asimetrie sistematică: în zilele în care soțul se declară epuizat emoțional din cauza serviciului, soțiile își intensifică suportul oferit. Reciproca nu este valabilă — în zilele în care soțiile trăiesc conflict muncă-familie, soții tind, în fapt, să-și reducă suportul emoțional oferit.

La fel de instructive sunt datele despre beneficiile suportului. Ambii parteneri câștigă din schimbul de suport, dar pe căi diferite, congruente cu normele tradiționale de gen: bărbații obțin cele mai mari beneficii de bunăstare atunci când oferă suport, iar femeile atunci când îl primesc. Doar femeile au raportat o satisfacție relațională crescută atunci când au primit suport de la soți, și doar bărbații au raportat o satisfacție de viață crescută atunci când au oferit suport soțiilor.

Concluzia practică pentru terapia de cuplu este dublă. În primul rând, echilibrarea schimbului de suport emoțional nu se obține spontan — vechea asimetrie a rolurilor economice s-a translatat într-o asimetrie a muncii emoționale, în care femeile oferă mai mult și primesc mai puțin exact în zilele în care au cea mai mare nevoie. În al doilea rând, intervențiile pot valorifica faptul că oferirea de suport este ea însăși o sursă de satisfacție pentru bărbați: reformularea suportului emoțional ca formă activă de „a avea grijă de familie” poate ocoli rezistențele identitare și poate crește implicarea partenerului masculin.

Relevanța pentru contextul românesc: cifre mici, tensiuni mari

Datele internaționale capătă o rezonanță aparte în România, unde tabloul statistic este aparent paradoxal. Pe de o parte, conform Eurostat, România înregistrează unul dintre cele mai mici decalaje salariale de gen neajustate din Uniunea Europeană — 3,7% în 2024, față de media europeană de 11,1%. Pe de altă parte, analiza PwC România, realizată pe companiile mijlocii și mari din sectorul privat, indică un decalaj real de peste 20% între salariul mediu al bărbaților și cel al femeilor, iar Indicele Egalității de Gen publicat de EIGE plasează România pe ultimul loc în UE, cu 57,5 puncte din 100, la 13,5 puncte sub media europeană.

Această discrepanță între indicatorul oficial favorabil și realitatea structurală nefavorabilă sugerează exact configurația pe care studiul lui Lee o asociază cu aversiunea crescută față de soțiile cu venituri superioare: o societate cu egalitate de gen structurală redusă, în care normele tradiționale privind rolul de furnizor rămân puternice. În astfel de contexte, cuplurile românești în care soția câștigă mai mult — o situație tot mai frecventă în mediul urban, în special în sectoare precum IT, servicii financiare sau farmaceutic — pot experimenta tensiuni identitare disproporționate față de dimensiunea obiectivă a decalajului de venit.

Pentru practicienii români, implicațiile sunt concrete. În evaluarea cuplurilor cu conflicte aparent „financiare”, merită explorate sistematic: semnificația identitară a rolului de furnizor pentru fiecare partener, gradul de insecuritate profesională a partenerului masculin, distribuția reală a muncii emoționale în zilele cu stres ocupațional ridicat și măsura în care fiecare partener oferă suport în forma în care celălalt îl poate primi. Normalizarea psihoeducativă — prezentarea acestor dinamici ca fenomene documentate transcultural, nu ca defecte personale — reduce rușinea și defensivitatea, deschizând spațiul pentru renegocierea explicită a rolurilor. Într-o societate aflată în tranziție între modelul tradițional și cel egalitar, cuplurile care reușesc să convertească conversația despre bani într-o conversație despre suport reciproc sunt cele care își protejează cel mai eficient satisfacția maritală.

Referințe

• Patrick, W. L. (2026, 9 august). How do husbands feel about wives with higher paying jobs? Psychology Today.
• Lee, S. (2025). Men’s and women’s aversion to female breadwinning: Linking individual attitudes to macro-level contexts. Social Science Research.
• Pluut, H., Ilies, R., Curșeu, P. L., & Savani, K. (2025). The things I do for you… and for myself: Dyadic and dynamic effects of social support in dual-earner couples. Journal of Business and Psychology.
• HotNews.ro. (2024, 12 decembrie). România, pe ultimul loc în UE la egalitate de gen și în 2024. „Orice progrese obținute cu greu sunt fragile”.
• PwC România. (2025, 7 martie). Analiză PwC România: Diferența de remunerare între femei și bărbați se menține la peste 20%, dar tendința este de ușoară scădere de la an la an.