De la transmiterea cunoștințelor la formarea încrederii, motivației și echilibrului emoțional: rolul profesorului în dezvoltarea umană

Sinteză

În fiecare an, pe 5 octombrie, este celebrată Ziua Mondială a Profesorilor (World Teachers’ Day), o zi dedicată rolului esențial pe care cadrele didactice îl au în educație și în dezvoltarea societății. Pentru psihologie, această zi oferă un bun prilej de reflecție asupra relației profesor–elev, asupra motivației pentru învățare și asupra influenței mediului educațional asupra dezvoltării cognitive și emoționale.

Profesorul nu transmite doar informații. Prin felul în care oferă feedback, stabilește limite, încurajează întrebările și reacționează la greșeli, acesta poate contribui la formarea imaginii pe care elevul o are despre propriile capacități.

1966 – Adoptarea Recomandării UNESCO privind statutul cadrelor didactice

La 5 octombrie 1966, UNESCO și Organizația Internațională a Muncii au adoptat Recomandarea privind statutul cadrelor didactice, document internațional care a stabilit principii referitoare la pregătirea, recrutarea, condițiile de muncă, responsabilitățile și drepturile profesorilor.

Importanța documentului depășește dimensiunea administrativă. Recunoașterea statutului profesorului înseamnă și recunoașterea faptului că educația este o activitate profesională complexă, care presupune competențe, formare continuă și responsabilitate.

Din perspectivă psihologică, această perspectivă este importantă deoarece calitatea educației depinde nu doar de conținutul predat, ci și de relația în care acesta este transmis.

1994 – Prima Zi Mondială a Profesorilor

În 1994, UNESCO a instituit Ziua Mondială a Profesorilor, celebrată anual pe 5 octombrie. Data a fost aleasă pentru a marca adoptarea Recomandării UNESCO/OIM din 1966.

Ziua reprezintă o ocazie de a aduce în atenție contribuția profesorilor, dar și dificultățile cu care se confruntă aceștia: volumul de muncă, presiunea evaluării, responsabilitatea față de elevi și părinți, schimbările curriculare și adaptarea continuă la noile tehnologii.

Pentru psihologi și profesioniștii SSM, toate aceste aspecte pot fi analizate și prin prisma riscurilor psihosociale asociate muncii.

Profesorul și dezvoltarea psihologică a elevului

Mediul educațional este unul dintre spațiile importante în care copilul își construiește imaginea despre sine și despre propriile competențe. Reacția unui profesor la o greșeală poate transmite un mesaj simplu, dar puternic: „poți învăța din aceasta” sau, dimpotrivă, „nu ești capabil”.

De aici apare o întrebare relevantă pentru psihologia educației: ce își amintește un elev peste ani – informația predată sau felul în care s-a simțit atunci când a învățat-o?

Feedbackul, încurajarea, așteptările profesorului și sentimentul de apartenență pot influența motivația pentru învățare. În același timp, presiunea excesivă, comparațiile permanente sau umilirea publică pot transforma școala într-un spațiu asociat cu anxietatea și evitarea.

Acest lucru nu înseamnă că profesorul trebuie să devină psihoterapeut. Dimpotrivă, este importantă delimitarea rolurilor. Profesorul poate observa schimbări în comportamentul elevului și poate contribui la identificarea timpurie a unor dificultăți, în timp ce intervenția psihologică specializată aparține profesioniștilor pregătiți pentru aceasta.

Profesorul într-o școală aflată în schimbare

În prezent, profesia didactică se desfășoară într-un mediu foarte diferit de cel în care au fost concepute multe dintre modelele tradiționale de educație. Elevii au acces aproape instantaneu la informație, comunicarea este puternic influențată de mediul digital, iar inteligența artificială începe să schimbe inclusiv modul în care oamenii învață și lucrează.

În acest context, profesorul nu mai este singura sursă de informație. Rolul său se poate deplasa tot mai mult către ghidarea procesului de învățare, dezvoltarea gândirii critice, verificarea informației și construirea unui context în care elevul să poată învăța autonom.

Pentru psihologie, schimbarea este importantă. Dacă accesul la informație devine aproape nelimitat, capacitatea de a selecta, interpreta și integra informația devine esențială. Iar aceste procese presupun atenție, autoreglare, motivație și gândire critică.

Concluzie

5 octombrie este mai mult decât o zi dedicată profesorilor. Este o zi despre relația dintre educație și dezvoltarea umană. Fiecare generație este influențată nu doar de ceea ce învață, ci și de oamenii care o însoțesc în procesul de învățare.

Poate că una dintre cele mai importante întrebări ale acestei zile este: cine are grijă de cei care au grijă de procesul de învățare al celorlalți? A sprijini profesorii înseamnă, în cele din urmă, a investi în sănătatea psihologică, în educație și în viitorul societății.

Referințe

• Bandura, A. (1997). Self-Efficacy: The Exercise of Control. New York: W. H. Freeman. World Health Organization. (2022).
• World Mental Health Report: Transforming Mental Health for All. Geneva: WHO.
• International Labour Organization. (2022). Care at Work: Investing in Care Leave and Services for a More Gender Equal World of Work. Geneva: ILO.
• OECD. (2023). Education at a Glance 2023: OECD Indicators. Paris: OECD Publishing.