La 23 august 1973, un jaf bancar în Stockholm a revelat un paradox psihologic profund: victimele își apără agresorii.
Azi în istoria psihologiei & sănătății
De multe ori, marile descoperiri sau concepte fundamentale în psihologie nu s-au născut în laboratoarele universitare, ci în facilețul unor evenimente reale, dramatice. Când vorbim despre trauma, supraviețuire și mecanisme de coping, realitatea o depășește adesea pe ficțiune. Astăzi, 23 august, marcam începutul unui eveniment care a schimbat complet modul în care psihologii și psihiatrii înțeleg dinamica dintre victimă și agresor în situații de captivitate. Este ziua în care a început jaful de la banca Kreditbanken din Stockholm, evenimentul care a dat numele unuia dintre cei mai controversați și fascinanți fenomeneni psihologici: Sindromul Stockholm.
23 august 1973: Evenimentul de la Norrmalmstorg
În dimineața zilei de 23 august 1973, un condamnat evadat, Jan-Erik Olsson, a intrat în sediul băncii Kreditbanken din piața Norrmalmstorg din centrul Stockholmului. A luat ostatici patru angajați ai băncii (trei femei și un bărbat) și a cerut eliberarea prietenului său din închisoare, Clark Olofsson, alături de o răscumpărare substanțială și un autovehicul pentru fugă.
Criza a durat șase zile, poliția tăind tunelurile de acces ale băncii, iar captivii și răpitorii rămânând izolați într-un seif micuț. Ceea ce a șocat însă forțele de ordine și întreaga lume nu a fost violența actului în sine, ci reacția victimelor la finalul crizei.
Paradoxul psihologic: De ce au apărat victimele lor călăi?
Când poliția a pătruns în final în seif, ostaticii nu au fugit salvatori. Dimpotrivă, ei s-au întors împotriva poliției, au strigat la aceștia că le pun viața în pericol și ulterior au refuzat să depună mărturie împotriva lui Olsson și Olofsson. Mai mult, unele dintre victime au vizitat răpitorii în închisoare și au strâns bani pentru apărarea lor juridică.
Acest comportament aparent irațional a captat atenția lui Nils Bejerot, psihiatru și criminolog suedez care a consultat poliția pe parcursul asediului. El a fost cel care a formulat termenul de „Norrmalmstorgssyndromet” (Sindromul Norrmalmstorg), redenumit ulterior la nivel internațional Sindromul Stockholm.
Mecanismele din spatele Sindromului Stockholm
Pentru psihologia clinică și psihologia trauma, acest caz a devenit un subiect intens de studiu. Sindromul Stockholm nu este o diagnoză oficială în DSM-5, ci mai degrabă un set de reacții psihologice de adaptare (coping) într-un context extrem. Psihologii explică apariția acestui fenomen prin mai mulți factori:
- Amenințarea existențială și percepția controlului: Captivii trăiesc cu frica constantă de a fi uciși. Când agresorul decide să nu îi omoare (sau amână momentul), gesturile minore de toleranță sunt reinterpretate de victimă ca acte de mare bunătate și milă.
- Izolarea și dependența: Într-un mediu ostil (banca asediată de poliție), captivii sunt izolați de lumea exterioară. Singura lor sursă de informație, hrană, apă și supraviețuire fizică devine agresorul. Această dependență totală generează un atașament de tip infantil.
- Dinamica „Noi contra Lor”: Victimelor li se interzice adesea să comunice cu exteriorul (sau exteriorul – în acest caz, poliția – pare să acționeze haotic și periculos). Captivii și răpitorii ajung să împărtășească aceeași perspectivă, văzând forțele de salvare ca pe inamici comuni.
- Identificarea cu agresorul: Pentru a reduce anxietatea copleșitoare, mecanismul de apărare al identificării proiective preia controlul. Victima preia în parte perspectiva și sentimentele agresorului pentru a se convinge pe sine că este în siguranță.
Relevanța astăzi: Dincolo de cazul băncii
Înțelegerea dinamicii din 23 august 1973 a avut aplicații vitale în psihologia contemporană. Sindromul Stockholm nu se limitează la cazurile de luare de ostatici. El explică mecanisme psihologice observate în:
- Violența domestică: De ce multe victime rămân și își apără partenerii abuzivi, refuzând să depună plângere.
- Secte și grupuri coercitive: Relația de supunere absolută față de liderul carismatic care controlează viața membrilor.
- Răpiri și trafic de persoane: Modul în care victimele ajung să protejeze traficanții sau să se integreze în rețeaua acestora.
Astăzi, la decenii distanță de jafull din Stockholm, lecțiile lui Nils Bejerot și ale cazului Kreditbanken rămân un pilon în psihologiaVictimologiei. Ne reamintesc că mintea umană, în fața terorii absolute, va face orice – inclusiv să iubească sursa fricii – doar pentru a supraviețui.
Referințe
- Bejerot, N. (1974). The six day war in Stockholm. New Scientist.
- Namnyak, M., Tuft, N., Greenstock, L., & N., P. (2008). “Stockholm syndrome”: Psychiatric diagnosis or urban myth? Acta Psychiatrica Scandinavica.
- Strentz, T. (1979). Law enforcement policy and ego defenses of hostages. FBI Law Enforcement Bulletin.
- Dutton, D. G., & Painter, S. L. (1981). Traumatic bonding: The development of emotional attachments in battered women and other relationships of intermittent abuse. Victimology: An International Journal.
- Ochberg, F. M., & Soskis, D. A. (Eds.). (1980). Victims of terrorism. Westview Press.