Sari la conținut

Mitomanie

Mitomanie – (gr. mytlios – mit, mania — manie), tendinţă patologică de a minţi. Mitomania se manifestă prin denaturarea adevărului sau prin născocirea unor întâmplări extraordinare de către un subiect, cu scopul de a atrage atenţia celor din jur asupra sa. De regulă mitomania nu urmăreşte scopuri utilitare ci îşi are scopul în însuşi faptul minciunii. De obicei, mitomanul este eroul propriilor sale povestiri imaginare şi este deosebit de satisfăcut când anturajul îi dă crezare, îl consideră inteligent, onest, altruist, cunoscător profund al vieţii. Mitomanul este conştient de absurditatea ticluirilor sale, dar întrucât capacităţile sale fizice sau psihice nu îi dau posibilitatea unei afirmări reale, recurge la minciună, găsindu-şi astfel o satisfacţie afectivă. Alterarea adevărului din mitomanie poate avea urmări negative, ducând în unele cazuri la neînţelegeri, certuri, la înveninarea relaţiilor dintr-un colectiv, dintre soţi sau prieteni. Ca simptom patologic şi ca fapt nedeliberat, mitomania se întâlneşte în isterie şi în psihopatii. Există şi o formă convenţională, întâlnită la vânători şi pescari, care în relatările lor „adevărate” exagerează întâmplările lor cinegetice, cu scopul de a întreţine o bună dispoziţie.

Accesați: Dicționar de psihologie