Sculptură de familie – tehnică a psihoterapiei familiale sistemice, inspirată din psihodramă şi pusă la punct de V. Satir pentru a reprezenta interacţiunea familială. Un membru al familiei îşi asumă rolul de „sculptor” şi le cere celorlalţi membri să-şi reia locurile, posturile şi mimicile în episodul pe care acesta vrea să-l ilustreze. Terapeutul caută să evidenţieze emoţiile subiecţilor, diferenţa în aprecierea aceleiaşi situaţii în funcţie de „sculptor”, de sensul metaforic al jocului în raport cu dificultăţile familiei.
Accesați: Dicționar de psihologie
