Frenologie – este studiul caracteristicilor psihologice pornind de la conformaţia craniului individului. F. J. Gali şi J. C. Spurzheim, doi medici germani, au fondat această disciplină în 1808, susţinând că regiuni specifice ale creierului sunt răspunzătoare de manifestări obiective ale facultăţilor şi caracterului. Gali a formulat patru ipoteze care s-au dovedit cu totul false: forma craniului reflectă forma creierului; spiritual poate fi analizat pe facultăţi sau funcţii distincte; acestea sunt localizate în regiuni specifice sau în „organe separate” ale creierului; caracteristicile conduitei pot fi raportate la dezvoltarea protuberanțelor creierului şi anticipate prin măsurarea lor. Meritul frenologiei a fost acela de a afirma pentru prima dată că studiul spiritului uman trebuie să se bazeze pe cunoaşterea biologică a creierului, şi de a adopta o cercetare obiectivă, funcţionalistă şi practică în psihologie.
Accesați: Dicționar de psihologie
