Meniu Închide

Tehnici simple de inducție hipnotică (Judith Rhue, Lynn și Kirsch, 1993)

Înainte de a proceda la inducția hipnotică propriu-zisă, terapeutul va trebui să amendeze, în discuția sa cu pacientul, ideile greșite cu privire la hipnoză, vehiculate de mass-media. Astfel, mulți subiecți consideră că hipnoza este o procedură aplicată asupra lor și nu o stare imposibil de atins fără propria contribuție. După părerea lor, persoanele hipnotizate își pierd controlul de sine și execută orbește doar ceea ce le cere hipnoterapeutul.

Alții pornesc de la premisa că vor fi serios tulburați, ca și cum ar fi consumat un drog, mulți subiecți temându-se de faptul că nu vor mai putea ieși din starea respectivă.

Se consideră frecvent și că subiectul hipnotizat nu-și va putea aminti nimic din ceea ce s-a petrecut în starea de hipnoză, că doar subiecții cu voință slabă pot fi hipnotizați sau că hipnoza ar contribui la slăbirea voinței persoanei hipnotizate.

Bazându-se pe rezultatele cercetării științifice, terapeutul trebuie să precizeze următoarele aspecte:

  • hipnoza nu este același lucru cu somnul;
  • hipnoza reprezintă o stare realizată într-o mai mare măsură cu concursul subiectului față de acela al psihoterapeutului;
  • în timpul hipnozei, subiecții își conservă capacitatea de a-și autocontrola comportamentul (Lynn, Rhue și Weeks, 1990);
  • în timpul hipnozei, subiecții sunt conștienți de ceea ce se petrece în jurul lor și pot recepționa chiar și stimulii care acționează în afara contextului hipnotic (Lynn, Weeks și Milano, 1989);
  • amnezia hipnotică spontană reprezintă un fenomen relativ rar (Simon și Salzberg, 1985), iar efectele negative ale acesteia pot fi prevenite sugerându-i-se pacientului că își poate aminti tot ceea ce dorește să memoreze din timpul ședinței de hipnoză.

Există numeroase tehnici de inducție hipnotică utilizate de către specialiști. Astfel, i se poate cere subiectului să se relaxeze cu ochii închiși, să fixeze un obiect strălucitor sau un punct fix, în timp ce terapeutul administrează sugestii de relaxare, să se concentreze asupra unei imagini mentale, asupra unei idei, asupra unei zone a corpului, asupra respirației; de asemenea, i se poate sugera efectuarea unor mișcări monotone, automate sau concentrarea asupra unor scenarii imaginare.

Administrarea unor sugestii de relaxare este comună aproape tuturor tehnicilor de inducție hipnotică, deși există și unele tehnici în cadrul cărora se sugerează activismul și încordarea musculară (Banyai și Hilgard, 1976; Gibbson, 1974; 1976; Kirsch, Mobayed, Council și Kenny, 1992).

Sursa: Ameliorarea performanțelor individuale prin tehnici de psihoterapie. Autor: Irina Holdevici