Subcepție

Subcepție – reacţie a organismului la o excitaţie „percepută” inconştient. Studii experimentale privind comunicarea şi mijloacele de comunicare au arătat că stimulii care se situează sub pragul perceptiv sunt totuşi susceptibili de a provoca un răspuns din partea organismului receptor (reacţia electrodermală, de exemplu); într-un astfel de caz vorbim de subcepţie sau de „percepţie subliminală”. Este probabil că în comunicarea umană acest proces perceptiv infraconştient joacă un rol foarte important. Relaţia intersubiectivă, de exemplu, pe care se întemeiază identificarea cu semenul, ar avea o bază intercorporală şi esteziologică (M. Merleau-Ponty). Unii psihologi, care s-au ocupat de relaţiile mamă-copil (îndeosebi R. Spitz), cred că femeia care îşi alăptează pruncul stabileşte o comunicare privilegiată cu acesta, bazată pe semnale care nouă ne scapă, dar la care ea reacţionează imediat în mod inconştient. Subcepţia, fiind susceptibilă de considerabile aplicaţii practice, îi interesează în special pe psihosociologi (publicitate), pe oamenii politici şi pe militari (propagandă).

Accesați: Dicționar de psihologie